Cap. LIX

1 Dar Satana, duşmanul dreptăţi, nu i-a lăsat să se roage până la capăt, căci şi-a chemat mulţimea sa, iar ei toţi au venit la el. Şi apoi el le-a zis: "Adam şi Eva pe care noi îi urâm, s-au înţeles să se roage lui Dumnezeu zi şi noapte şi să-l conjure să-i salveze; până atunci nu vor ieşi din peşteră, până ce vor trece patruzeci de zile.

2 Şi mă tem că dacă se vor ruga atâta timp, Dumnezeu îi va scăpa de sub mâna noastră, şi-i va întoarce în Grădină. Vedeţi prin urmare, ce vom avea de făcut." Iar mulţimea i-a răspuns: "Puterea este a ta doamne, să faci ceea ce crezi de cuviinţă."

3 Atunci Satana cel dibaci în urâciuni şi-a luat mulţimea şi a venit în peşteră; în ce-a de-a treizecea noapte a celei de-a patruzeci şi una zi; şi i-a lovit pe Adam şi Eva, până ce nu i-a lăsat morţi.

4 Atunci a venit Cuvântul lui Dumnezeu la Adam şi Eva, care i-a ridicat din suferinţele lor şi Dumnezeu i-a zis lui Adam: "Întăreşte-te şi nu-ţi fie frică de cel care a fost la tine."

5 Dar Adam a bufnit în plâns, zicând: "Unde ai fost Tu, Dumnezeul meu, când m-au lovit pe mine cu atâta furie şi am căzut în astfel de suferinţe; Tu făuritorule?"

6 Atunci Dumnezeu i-a zis: "Adame, vezi el este domn şi stăpân peste toate ale tale, el care a zis că-ţi va da ţie divinitate, unde este iubirea sa pentru tine? Şi unde este darul care ţi l-a promis?

7 A venit el vreo dată să te consoleze, să te întărească şi să te bucure; şi şi-a trimis el mulţimea lui să te păzească fiindcă tu i-ai dat lui ascultare şi te-ai supus îndemnări sale şi ai păcătuit împotriva poruncilor Mele?"

8 Atunci Adam a plâns înaintea Domnului şi a zis: "Doamne, fiindcă eu am păcătuit puţin, Tu mă chinui cu astfel de plăgi; ţi-am cerut să mă scapi din mâna lui, s-au să ai milă de mine măcar şi să-mi iei sufletul din trup, din această lume străină."

9 Apoi i-a zis Dumnezeu lui Adam: "Măcar de-ai fi suspinat atât şi te-ai fi rugat înainte, n-ai fi păcătuit! Atunci ai fi avut odihnă şi-ai fi fost scutit de necazurile acestea."

10 Şi Dumnezeu a avut răbdare cu Adam şi l-a lăsat pe el şi Eva să rămână în peşteră până într-a patruzecia zi.

11 Însă trupul lui Adam şi Eva, au slăbit de puteri din cauza postului şi a rugăciunilor, de foame şi sete, căci n-au gustat hrană nici apă n-au băut de când au părăsit Grădina; dar capul lor încă mai slujea şi nu le-a slăbit puterea de-a se ruga, până în ziua ce-a de-a patruzecia. Atunci ei au căzut jos în peşteră; totuşi orice cuvând din gura lor era rugăciune.