Cap. LXV

1 Şi când s-a făcut de ziuă, ei s-au ridicat şi s-au rugat, după cum aveau obiceiul şi apoi au ieşit din peşteră.

2 Însă ei au simţit dureri de stomac de la hrana care au consumat-o şi s-au întors în peşteră, spunându-şi: -

3 "Ce ni s-a întâmplat nouă de când am mâncat, că durerile acestea au dat peste noi? Vai de noi, căci vom muri! Mai bine de muream fără să fim mâncat şi să ne fim păstrat trupurile în puritate, decât ce le-am pătat cu mâncare."

4 Atunci Adam a zis către Eva: "Aceste dureri noi în grădină n-am avut, nici n-am mâncat acolo astfel de mâncare rea. Crezi tu Eva că Dumnezeu ne va pedepsi prin mâncarea pe care am consumat-o, s-au vor ieşi mădularele noastre dinăuntru, s-au Dumnezeu vrea să ne omoare prin durerile acestea, înainte de a împlini legământul Său?"

5 Apoi Adam l-a conjurat pe Dumnezeu, spunând: "Doamne, nu ne lăsa să pierim din cauza hranei pe care am mâncat-o. Doamne, nu ne nimici, ci priveşte ne pe noi cu mare mila Ta şi nu ne părăsi până în ziua ce-a mare, pe care ne-ai promis-o Tu nouă."

6 Apoi s-a uitat Dumnezeu asupra lor şi i-a căutat să nu piară, din cauza mâncări, până în ziua de azi.

7 Apoi s-au întors în peşteră Adam şi Eva, plângând şi jelind soarta lor; şi ambi au ştiut începând de atunci că şansele lor de-a se reântoarce în Grădină, a fost acum cu neputinţă şi şi-au dat seama că nu vor putea să mai intre acolo.

8 Acum trupul lor avea îndeletniciri diferite şi orice corp care necesită mâncare şi băutură pentru a persista, nu poate intra în Grădină.

9 Atunci Adam a zis către Eva: "Acum nădejdea noastră este terminată, ca noi să mai putem intra în Grădină. Noi nu mai facem parte din acea lume, ci sântem în trup făcut din lut şi facem parte din lumea aceasta pământeană. Noi nu ne vom putea întoarce în Grădină, până în ziua promisă nouă de Dumnezeu, când El ne va salva şi ne va reântoarce din nou în Grădină, precum ne-a promis."

10 Şi au stat ei şi s-au rugat lui Dumnezeu, ca El să aibe milă de ei, după care minţile lor s-au liniştit; inimile lor au fost frânte de durere, iar dorinţa lor arzătoare, s-a potolit şi ei au fost ca nişte străini pe pământ. În acea noapte Adam şi Eva au petrecut în peşteră, căci au dormit adânc din cauza hranei pe care au mâncat-o.