Cap. LXXI

1 Însă când a auzit aceasta Adam, de la Satana, i-a părut foarte rău din cauza jurământului şi a promisiunilor făcute şi a zis: "Să comit adulter, cu trup din trupul meu şi cu os din osul meu şi să păcătuiesc împotriva mea, ca Dumnezeu să mă nimicească şi să mă şteargă de pe faţa pământului?

2 Căci dacă am mâncat din pomul oprit şi m-a alungat din grădină pe acest pământ străin şi m-a deprivat de slava mea strălucitoare şi a adus moartea asupra mea; atunci ce-mi va face să fac acest lucru? El mă va nimici de pe pământ şi mă va arunca în iad, cu plagă acolo pe timp îndelungat.

3 Însă Dumnezeu nu vorbeşte astfel de vorbe ca şi tine şi voi nu sânteţi îngeri ai lui Dumnezeu, nici nu va trimis El. Ci voi sânteţi diavoli, care aţi luat chip de îngeri. Depărtaţivă-ţi de la mine, voi blestemaţilor de Dumnezeu."

4 Atunci diavoli au fugit de lângă Adam şi el şi Eva s-au ridicat şi au plecat la peştera Comorilor şi au intrat în ea.

5 Atunci Adam a zis către Eva: "Dacă ai văzut ce-am făcut, să nu spui nimic, căci am păcătuit împotriva lui Dumnezeu, căci am jurat pe Muntele Său şi mi-am pus mâna încă o dată peste cea a lui Satana." Şi Eva a făcut precum i-a zis Adam.

6 Atunci s-a ridicat Adam şi şi-a ridicat mâinile la Dumnezeu implorându-l şi conjurându-l cu lacrimi în ochii, să-l ierte de ce-a făcut. Şi a rămas aşa Adam în rugăciuni patruzeci de zile şi de nopţi. Nici n-a mâncat nici n-a băut, până ce n-a căzut la pământ de foame şi sete.

7 Atunci Dumnezeu şi-a trimis Cuvântul Său la Adam, care l-a ridicat de jos şi i-a zis: "Adame, de ce ai jurat tu pe numele Meu şi de ce ai făcut legământ cu Satana pentru a doua oară?"

8 Dar Adam a bufnit în plâns, zicând: "Doamne, iartă mă căci am făcut-o fără intenţie, crezând că sânt îngeii lui Dumnezeu."

9 Şi Dumnezeu l-a iertat pe Adam, spunându-i: "Fereşte te de Satana."

10 Şi Dumnezeu a depărtat Cuvântul Său de la Adam.

11 Atunci inima lui Adam s-a liniştit şi a luat-o pe Eva şi au ieşit din peşteră, să-şi prepare hrană pentru a mânca.

12 Însă din acea zi Adam s-a luptat în mintea sa în privinţa uniri cu Eva, căci i-a fost teamă că Dumnezeu îl va pedepsi dacă o va face.

13 Apoi Adam şi Eva au mers la râul cu apă şi au stat la mal, precum fac oameni când sunt fericiţi.

14 Însă Satana a fost gelos pe ei şi a căutat să-i distrugă.