Cap. LXXII

1 Atunci Satana şi încă zece din ai săi şi-au luat formă de fecioare, care de care mai frumoase.

2 Şi au ieşit din râu în faţa lui Adam şi Eva, spunându-şi ei: "Haide-ţi să ne dăm pe lângă Adam şi Eva, care sânt oameni pe pământ." Apoi au venit la Adam şi Eva şi i-au întâmpinat şi i-au privit uimiţi pe ei.

3 Adam şi Eva, i-au privit deasemenea, mirându-se de frumuseţea lor, spunând: "Să fie oare dedesubtul nostru o altă lume, cu asemenea creaturi frumoase ca acestea?"

4 Şi acele fecioare au zis către Adam şi Eva: "Da întradevăr noi sântem numeroase creaturi."

5 Apoi Adam le-a zis lor: "Dar cum vă înmulţiţi?"

6 Iar ele i-au răspuns: "Noi avem bărbaţi care se împreună cu noi, iar noi le naştem copii, care apoi cresc, care şi ei la rândul lor se împreună între ei şi nasc copii; aşa ne înmulţim. Dar dacă nu ne crezi, îţi vom arăta bărbaţi şi copii noştri."

7 Şi ele au strigat peste râu ca şi când ar fi chemat pe copii şi bărbaţi lor, care au ieşit din râu; oameni şi copii şi fiecare a venit cu nevasta lui iar copiii la părinţi.

8 Iar când Adam şi Eva i-au văzut, au rămas înlemniţi şi uimiţi.

9 Atunci au spus ei către Adam şi Eva: "Vedeţi bărbaţii şi copii noştri; uneşte te cu Eva, cum ne-am unit noi cu nevestele noastre şi voi veţi avea copii la fel ca şi noi." Aceasta fiind un şiretlic al lui Satana, ca să-l înşele pe Adam.

10 Satana la fel şi-a zis în sinea lui: "Dumnezeu prima dată i-a poruncit lui Adam să nu mănânce din pomul oprit, zicându-i: Să nu mănânci din el; că de altfel vei muri. Însă Adam a mâncat; dar totuşi Dumnezeu nu l-a omorât, ci doar a adus asupra lui decretul morţi, plăgile şi necazurile, până în ziua când va ieşi din trup.

11 Iar acum dacă-l voi ademeni, să facă aceste lucruri şi să se unească cu Eva, fără ştirea lui Dumnezeu, El îl va omorâ."

12 De aceea Satana sa arătat în această formă în faţa lui Adam şi Eva, căci a gândit astfel să-i omoare şi să-i facă să fie şterşi de pe faţa pământului.

13 Între timp focul păcatului a venit asupra lui Adam şi el a gândit să facă păcat, însă s-a abţinut căci s-a gândit că dacă va da ascultare acestui sfat al lui Satana, Dumnezeu îl va nimici.

14 De aceea Adam şi Eva s-au ridicat şi s-au rugat lui Dumnezeu, după ce Satana şi mulţimea lui s-au scufundat iarăşi în râu, în prezenţa lui Adam şi Eva, ca să vadă dacă se vor lăsa ademeniţi.

15 Atunci Adam şi Eva au plecat înapoi la peştera Comorilor, aşa cum au dorit, spre seară.

16 Şi amândoi s-au ridicat şi s-au rugat la Dumnezeu în noaptea aceea. Adam a rămas să se roage, dar neştiind cum, din cauza gândurilor inimi lui în privinţa uniri cu Eva; şi a continuat aşa până dimineaţă.

17 Când s-a luminat de ziuă Adam a zis către Eva: "Scoală te şi haide să mergem la poalele muntelui, acolo unde ne-a fost dăruit aurul şi să-l întrebăm pe Domnul despre lucrurile astea."

18 Atunci a spus Eva: "Despre ce să întrebăm, Adame?"

19 Şi el a răspuns: "Să-l întrebăm pe Domnul, să-mi spună despre unirea cu tine; căci eu n-o voi face, fără să-mi poruncească El, căci de altfel ne va pierde şi pe mine şi pe tine. Căci acei diavoli mi-au aprins inima, cu ceea ce ne-au arătat ei, în arătarea lor păcătoasă."

20 Atunci Eva a zis către Adam: "De ce trebuie să mergem la poalele muntelui? Haide mai bine să rămânem aici şi să ne rugăm în peştera noastră lui Dumnezeu, să ne sfătuiască dacă aceasta este bine s-au nu."

21 Atunci Adam s-a ridicat şi a zis în rugăciune: "Dumnezeule, Tu şti ce-am păcătuit noi împotriva Ta, iar din momentul acela noi am fost deprivaţi de slava noastră strălucitoare, iar trupurile noastre au devenit pământene având nevoie de hrană şi apă şi cu necesităţi trupeşti.

22 Porunceşte ne Dumnezeule, ce să facem, ca să nu dăm ascultare lui Satana, ca să nu ne pierzi, ci să ştim de la Tine ce avem de făcut.

23 Dacă nu atunci i-a ne sufletele noastre de la noi, ca să scăpăm de aceste cerinţe trupeşti. Iar dacă nu ne vei porunci în privinţa aceasta, atunci desparte-o pe Eva de mine şi pe mine de ea; şi du-ne departe unul de celălalt.

24 Iarăşi Dumnezeule, dacă nu ne vei despărţi unul de celălalt, diavoli ne vor ademeni prin apariţiile lor şi ne vor frânge inimile şi ne vor încurca gândurile noastre; şi dacă nu vom fi la un loc, noi greu vom răzbate la ademenirea lor." Cu aceasta Adam a terminat rugăciunea sa.