Cap. LXXIV

1 Şi-au continuat să trăiască pe pământ şi să lucreze pentru aşi menţine şi satisface trebuinţele lor trupeşti; şi aşa până în ce-a de-a noua lună când Eva a trebuit să nască.

2 Atunci a zis ea către Adam: "Această peşteră este sfinţită din cauza semnelor din ea şi a rugăciunilor noastre. Deci nu se cuvine ca eu să nasc în ea; ci mai de grabă să reparăm acea peşteră din stâncă, care ne-a ridicat-o Dumnezeu când Satana a vrut să ne omoară, aruncând acea stâncă ascuţită peste noi."

3 Atunci Adam a trecut-o pe Eva în acea peşteră, iar când i-a venit ei vremea să nască, a chinuit mult. Iar lui Adam i-a fost milă şi inima lui a suferit cumplit, căci ea era cât pe aci să moară, ca să se împlinească cuvintele lui Dumnezeu: "În suferinţe vei purta sarcina şi în dureri vei naşte."

4 Dar văzând Adam că Eva era la strâmtoare, el s-a ridicat şi s-a rugat la Dumnezeu, spunând: "Doamne, priveşte-mă cu ochii Tăi cei milostivi şi scuteşte-o pe ea de dureri."

5 Şi Dumnezeu s-a uitat la slujnica Sa, Eva şi a scăpat-o şi ea a născut primul lor fiu şi cu el şi prima lor fică.

6 Iar Adam s-a bucurat foarte că Eva a scăpat de travalii, precum şi din cauza pruncilor pe care i-a născut. Adam a ajutat-o pe Eva timp de opt zile, după care i-au dat fiului nume Cain, iar ficei Luluva.

7 Cain însemnând ură, fiindcă el a urât pe sora lui până era în burta mamei sale, precum şi după aceea. Din cauza aceasta l-a numit Adam, Cain.

8 Dar Luluva a primit acest nume, ceea ce înseamnă frumoasă, căci era mai frumoasă decât mama ei.

9 Apoi Adam şi Eva au aşteptat până ce Cain şi sora lui nu s-au făcut de patruzeci de zile, după ce Adam i-a zis Evei: "Vom face acum o ofertă în numele copiilor noştri."

10 Şi Eva a zis: "Vom face o ofertă pentru primul nostru fiu născut, iar apoi una pentru fica noastră."