Cap. VII

1 Când Adam şi Eva au auzit aceste lucruri, au suferit şi au suspinat, mai mult; însă şi-au întărit inima în Dunmnezeu, căci acum şi-au dat seama că Domnul le este ca şi un părinte; din care motiv au plâns înaintea Lui şi au cerut milă de la El.

2 Atunci lui Dumnezeu i-a părut rău de ei, spunând: "Adame, am făcut legământ cu tine şi nu mă voi întoarce de la el; dar nici nu te voi lăsa să te întorci în grădină, până ce nu se va împlini legământul Meu de cinci zile şi jumătate."

3 Atunci Adam a spus către Dumnezeu: "Doamne, Tu care ne-ai făcut pe noi şi care ne-ai pus să fim în grădină; şi până să nu păcătuiesc, Tu ai lăsat toate fiarele să vină la mine, ca să le dau nume.

4 Căci harul Tău a fost peste mine; şi am numit pe fiecare în parte în acord cu părerea Ta; şi pe toate le-ai supus mie.

5 Însă acum Doamne Dumnezeule, că m-am întors de la poruncile Tale, toate fiarele s-au ridicat împotriva mea să mă sfâşie pe mine şi pe Eva slujnica ta; şi ne vor şterge de pe faţa pământului.

6 De aceea, Te conjur, Dumnezeule căci ne-ai scos din grădină afară şi ne-ai adus aici, nu ne lăsa ca fiarele să ne sfâşie."

7 Atunci Dumnezeu auzind aceasta, a avut milă de el şi i-a zis că fiarele câmpului au vrut să-l sfâşie pe el şi Eva, fiindcă El, Domnul a fost supărat pe ei din cauza păcatului lor.

8 Apoi a poruncit Dumnezeu fiarelor şi păsărilor şi tuturor vieţuitoarelor de pe pământ, să vină la Adam şi să se împace cu el şi să nu-i mai necăjească, pe el şi Eva şi nici pe cei drepţi din seminţiile lor.

9 Atunci fiarele i-au dat ascultare lui Adam, după porunca lui Dumnezeu; în afară de şarpe, pe care Dumnezeu s-a mâniat; care a spus: "Eu nu voi veni la Adam, cu fiarele."