Cap. X

1 Atunci Dumnezeu, în mila şi graţia Sa, a privit asupra lor, cum plutesc pe apă gata să moară şi a trimis un înger, care i-a scos din apă şi i-a aşezat la mal fiind ca şi morţi.

2 Apoi îngeru s-a întors la Dumnezeu şi a spus: "Dumnezeule, făpturile Tale şi-au dat duhul."

3 Atunci a trimis Dumnezeu Cuvântul Său la Adam şi Eva, să-i învie din morţi.

4 Şi după ce-a fost înviat, Adam a zis: "Dumnezeule, până am fost în grădină, noi n-am dus lipsă de nimic şi n-am avut grijă de această apă, ci de când sântem pe acest pământ ostil, noi nu putem fără ea."

5 Atunci Dumnezeu i-a răspuns lui Adam: "Până ce ai fost sub stăpânirea mea ai fost un înger strălucitor, tu n-ai ştiut de această apă.

6 Însă după ce te-ai lepădat de poruncile mele, tu nu poţi trăi fără apă, unde să-ţi speli trupu ca să crească; căci el este acum ca cel al fiarelor şi are nevoie de apă."

7 Când au auzit aceasta, Adam şi Eva au bufnit în plâns amarnic; şi Adam l-a implorat pe Dumnezeu să-i lase să intre înapoi în grădină.

8 Însă Dumnezeu i-a zis lui Adam: "Eu ţi-am făcut o promisiune; când timpul se va împlini, Te voi întoarce înapoi în grădină, pe tine şi seminţia ta ce-a dreaptă."

9 Şi Dumnezeu a încetat să mai comunice cu Adam.