Cap. XLI

1 Apoi Adam a luat smochina şi a aşezat-o lângă vergeaua de aur şi Eva a pus-o pe a ei deasupra pe tămâie.

2 Şi ele au cântărit fiecare cât un pepene, căci fructele Grădini au fost mai mari decât cele pământeşti.

3 Însă Adam şi Eva au postit toată noaptea, până dimineaţă în zori.

4 Şi după răsăritul de soare, Adam a încetat a se ruga şi a zis către Eva: -

5 „Eva, haide să mergem la graniţa de sud a Grădini, în locul unde râul se revarsă în cele patru părţi. Acolo ne vom ruga lui Dumnezeu să ne dea să bem din Apa Vieţi.

6 Căci Dumnezeu nu ne-a hrănit din Pomul Vieţi, ca să nu primim viaţă veşnică, dar poate ne va da să bem din Apa Vieţi, ca să ne potolim setea noastră cu ea, mai bine decât să bem această apă de pe pământ.”

7 Şi Eva a fost de acord cu această propunere; şi amândoi au plecat spre partea de sud la distanţă mică de Grădină.

8 Şi au stat la marginea râului şi s-au rugat în faţa Domnului, cerându-i să se uite la ei, să-i ierte şi să le ofere ceea ce au cerut.

9 După această rugăciune, Adam, a început să se roage în felul următor:

10 „Doamne, când am fost în grădină am văzut apa ce izvora de desubtul Pomului Vieţi, dar atunci inima mea n-a dorit-o, nici trupul meu n-a fost setos de ea, căci n-am cunoscut setea căci am fost viu în alt fel decât sânt acum.

11 Şi nici ca să trăiesc nu mi-a trebuit Hrana Vieţi şi n-am băut din Apa Vieţi.

12 Ci acum, Doamne, sunt ca mort, iar carnea mea este uscată de sete. Dă-mi să beau din Apa Vieţi să-mi potolesc setea şi să trăiesc.

13 În mila Ta, Dumnezeule, scapă mă de aceste plăgi şi nenorociri şi du-mă în altă parte de aici, dacă nu vrei să mă laşi în Grădina Ta.”