Cap. XLII

1 Atunci a venit Cuvântul lui Dumnezeu şi i-a zis lui Adam: -

2 „Adame, tu ai cerut să te duc în altă parte de aici, dar nu este alt pământ decât acesta, ci este doar împărăţia cerului, unde este odihnă.

3 Însă tu nu poţi intra acum acolo, ci doar după terminarea judecăţi tale şi împlinirea ei.

4 Atunci te voi duce în împărăţia cerului, pe tine şi seminţia ta ce-a dreaptă şi vă Voi da vouă să vă odihniţi, după cum ceri acum.

5 Şi cum ai spus tu: Dă-mi din Apa Vieţi să beau din ea şi să trăiesc — nu poţi s-o primeşti acum, ci în ziua când voi coborâ în iad şi Voi deschide porţile cele de aramă(fontă) şi când Voi sfărâma în bucăţi împărăţia cea din fier;

6 Atunci îţi Voi salva în mila Mea, sufletul tău şi sufletele drepţilor şi le Voiu da odihnă în Grădina Mea. Dar aceasta va fi la sfârşitul viaculurilor.

7 Şi Apa Vieţi pe care ai cerut-o, nu-ţi poate fi dată acum, ci în ziua când sângele Meu se va vărsa pe capul tău în locul numit Golgota.

8 Căci Sângele Meu va fi Apa Vieţi pentru tine în timpul acela şi nu numai pentru tine, ci pentru întreaga ta seminţie care-Mi va da Mie crezare, ca să fie spre odihna lor în veci."

9 Şi i-a mai zis Domnul: Adame, până să fi în Grădină, aceste necazuri nu te-au păscut.

10 Ci de când ai păcătuit în porunca Mea, suferinţele tale stau deasupra ta.

11 Iar carnea ta necesită hrană şi apă, deci bea din ce-a ce curge pe pământ.”

12 Atunci Dumnezeu şi-a retras Cuvântul Său de la Adam.

13 Şi Adam şi Eva i-au slujit Domnului şi s-au întors de la râul acela în peşteră. Şi a fost amiaza, dar când s-au apropiat de peşteră, au văzut acolo un foc mare.