Cap. XLIV

1 Între timp, Adam şi Eva priveau asupra focului, căci nu puteau să se apropie.

2 Iar Satana a continuat să arunce crengi pe foc, până ce flacăra s-a ridicat sus de tot şi a cuprins întreaga peşteră; căci a avut de gând să nimicească peştera întreagă prin foc. Însă îngerul Domnului privea deoparte.

3 Şi nu l-a blestemat, nici nu l-a vătămat prin cuvânt, căci n-a fost îndemnat să facă astfel.

4 Până ce Cuvântul lui Dumnezeu a coborât şi i-a zis lui Satana: "Pleacă de aici, căci o dată ai încercat să-Mi păcăleşti slujnici Mei, iar acum vrei să-i distrugi.

5 Căci dacă nu era să fie mila Mea, te-aşi fi nimicit şi pe tine şi mulţimea ta, de pe faţa pământului. Dar am răbdare cu tine, până la sfârşitul lumi."

6 Atunci Satana a fugit din faţa Domnului, însă focul a rămas să ardă şi mai departe, până în ziua următoare, care a fost a patruzeci şi şasea zi de când Adam şi Eva au ieşit din grădină.

7 Şi când Adam şi Eva au văzut că focul s-a mai potolit, au mers împrejurul peşteri să intre înăuntru pe unde vor putea.

8 Apoi au început amândoi să plângă, căci focul nu le-a permis să intre în peşteră; şi i-a înconjurat; şi le era frică.

9 Atunci a zis Adam către Eva: "Vezi acest foc, din care avem o parte în noi, care înainte nu ne-a putut face nimic, dar acum ne poate arde; căci focul nu s-a schimbat a rămas acelaşi, însă noi ne-am schimbat. De aceea, acum are putere asupra noastră şi când ne apropiem, ne pârjoleşte carnea."