Cap. XLVI

1 Apoi au intrat Adam şi Eva în peşteră. Dar trecând printre flăcări, Satana a suflat în foc, puternic şi focul l-a pârjolit pe Adam şi Eva şi i-a luat o căldură mare.

2 Şi din flăcări Adam şi Eva au strigat către Domnul, spunând: "Doamne, scapă ne! Nu ne lăsa să murim în plăgile astea arzând în foc şi nu te răzbuna pe noi că am păcătuit."

3 Şi Dumnezeu a privit asupra lor şi a văzut ce-a făcut Satana şi a trimis un înger să potolească focul. Însă rănile lor au rămas.

4 Şi Dumnezeu i-a vorbit lui Adam: "Vezi iubirea lui Satana pentru tine, care s-a făcut că-ţi dă slavă şi mărire; căci te-a pârjolit cu foc şi a vrut să te nimicească de pe pământ.

5 Apoi priveşte asupra Mea, Adame, căci Eu te-am făcut şi de câte ori te-am scăpat din mâna lui? Căci dealtfel, nu te-ar fi distrus el pe tine?"

6 Şi i-a mai vorbit Dumnezeu lui Eva: "Ce ţi-a promis el în grădină, când ţi-a zis: Când vei mânca din pom, ochii tăi se vor deschide şi tu vei deveni ca dumnezeii, ştiind binele şi răul. Dar iată! Că el va pârjolit pe voi cu foc şi va făcut să gustaţi din gustul focului în locul gustului de Grădină; şi va făcut să vedeţi flăcările focului şi răutatea, puterea lui fiind peste voi.

7 Ochii voştri au văzut binele pe care vi l-a luat şi în adevăr vi s-au deschis ochii şi va-ţi dat seama de Grădina în care aţi fost cu Mine; şi la fel aţi văzut şi răul care de la Satana va venit vouă. Dar Dumnezeire el nu vă poate da, nici să-şi ţină promisiunea dată, ci doar amărăciune, vouă şi seminţiei voastre."

8 Şi Dumnezeu şi-a luat Cuvântul Său de la ei.