Cap. XX

1 Apoi a plâns Adam, spunând: "Dumnezeule, du-ne în altă parte de aici, ca şarpele să nu mai poată veni din nou la noi şi să se ridice împotriva noastră; căci o va aştepta pe Eva singură şi o va omorâ, căci ochii lui sânt hidoşi şi răi."

2 Dar Dumnezeu i-a răspuns lui Adam şi Eva: "Înbărbătaţivă-ţi şi nu vă fie frică, Eu nu-l voi lăsa să se apropie de voi; căci l-am alungat departe de la voi, de pe acest munte şi nu l-am lăsat pe el să vă poată face rău."

3 Atunci Adam şi Eva i-au slujit lui Dumnezeu şi i-au dat mulţumire şi slavă, căci i-a scăpat de la moarte.

Cap. XXI

1 Apoi Adam şi Eva, au plecat să cerceteze împrejurimile.

2 Însă căldura zilei s-a lăsat asupra lor, ca o flacără şi feţele lor au început a transpira şi au început a plânge înaintea Domnului.

3 Locul unde erau ei era situat pe u munte înalt în partea de vest a Grădini.

4 Atunci Adam s-a aruncat jos de la înălţime şi s-a zgâriat pe faţă şi mult sânge i-a curs şi a rămas ca mort.

5 Între timp Eva care era sus pe munte, a început a se zbuciuma din cauza lui.

6 Şi a spus: "Nu mai vreau să trăiesc fără el, căci toate acestea ce i s-au întâmplat lui sânt din cauza mea."

7 Atunci şi ea s-a aruncat în urma lui şi s-a lovit şi s-a rănit de stânci şi a rămas la pământ ca moartă.

8 Dar milostivul Dumnezeu, a privit asupra făpturilor Sale, Adam şi Eva care au căzut jos şi a trimis Cuvântul Său, să-i ridice.

9 Şi i-a zis El lui Adam: "Adame, toate aceste necazuri pe care ţi le aduci pe capul tău, nu vor schimba Legea Mea, nici legământul Meu de cinci mii cinsute de ani."