Cap. XXII

1 Apoi Adam i-a zis lui Dumnezeu: "M-am veştejit de căldură, am leşinat de umblat şi sânt ne pregătit pentru această lume ostilă şi nu ştiu când Mă vei scoate de aici ca să mă odihnesc."

2 Atunci i-a vorbit Domnul Dumnezeu: "Adame, aceasta nu poate să se întâmple acum, până nu se vor sfârşi zilele tale. Atunci te voi scoate de pe acest pământ ostil."

3 Şi Adam a zis către Dumnezeu: "Până am fost în grădină, nu am ştiut de căldură, nici de durere, nici de chinuri, dar acum de când sânt aici, toate necazurile s-au lăsat asupra mea."

4 Şi Dumnezeu i-a vorbit lui Adam: "Atâta timp cât ai păzit poruncile Mele, lumina şi slava Mea au stat deasupra ta. Dar după ce ai încălcat poruncile Mele, jalea şi necazul te urmează pe acest pământ."

5 Şi Adam a plâns şi a zis: "Doamne, nu mă lovi cu plăgile acestea atât de grele, nici nu Te răzbuna pe mine din cauza păcatului meu; căci noi prin voia noastră am păcătuit, dorind să devenim dumnezei ca Tine, când Satana, duşmanul nostru ne-a înşelat."

6 Atunci Dumnezeu i-a zis: "Fiindcă te-ai născut tremurând de frică pe acest pământ şi ai păşit în suferinţă şi chin, pe acest munte şi ai murit pe el, Eu pe toate le voi lua asupra Mea şi te voi salva."