Cap. XXV

1 Însă Dumnezeu a ştiut că Adam se va omorâ des şi-i va aduce ofertă din sângele său.

2 De aceea, El i-a zis: "Adame, să nu mai ridici mâna asupra ta şi să te omori precum ai făcut, când te-ai aruncat de pe munte."

3 Dar Adam a răspuns lui Dumnezeu: "Mi-a fost în minte să mă sinucid, căci am păcătuit împotriva Ta şi ca să mă reântorc în Grădină şi la strălucirea lumini în care eram şi la slava cu care te-am slăvit fără încetare şi la lumina care m-a învelit.

4 Deci Doamne Dumnezeule, nu mă alunga, ci de fiecare dată când mă voi sinucide, Tu mă adu-u la viaţă.

5 Atunci toţi vor şti că Tu eşti Dumnezeul cel milostiv, care nu doreşti pierzarea nimănui, nici celui căzut şi care nu condamnă pe nimeni cu asprime şi spre nimicire."

6 Atunci a tăcut Adam.

7 Iar Cuvântul lui Dumnezeu a venit la el şi l-a binecuvântat şi l-a liniştit şi i-a zis din nou despre legământul, care se va împlini când va determina El.

8 Aceasta a fost prima ofertă făcută de Adam lui Dumnezeu şi aceasta i-a intrat lui în obişnuinţă să facă mereu.