Cap. XXVI

1 Apoi Adam a luat-o pe Eva şi s-au întors în peştera Comorilor, unde au locuit. Dar când s-au apropiat şi au văzut-o, o grea jale i-a copleşit.

2 Şi Adam i-a zis lui Eva: "Până să fim pe munte, am fost în Cuvântul lui Dumnezeu, care a vorbit cu noi şi în lumina care s-a văzut de la răsărit, care ne-a luminat.

3 Dar acum Cuvântul lui Dumnezeu este ascuns de noi şi nici lumina aceea nu mai este, ci întunericul şi jalea s-a lăsat peste noi.

4 Şi sântem nevoiţi să intrăm în această peşteră ca într-o închisoare, unde întunericul ne va acoperi şi ne va despărţi unul de celălalt; căci nici tu nu mă poţi vedea pe mine, nici eu pe tine."

5 Şi terminând aceasta de spus, Adam a bufnit în plâns şi şi-au ridicat mâinile spre Dumnezeu, căci erau plini de jale.

6 Şi l-au rugat pe Dumnezeu să le aducă soarele, ca întunericul să nu-i umbrească în acea peşteră săpată în stâncă; şi mai bine au vrut să moară, decât să stea în întuneric.

7 Atunci i-a văzut Dumnezeu cum stau cuprinşi de jale, cu inimile fierbinţi, în ciuda tuturor necazurilor şi ostilităţilor care-i păştea pe pământ.

8 De aceea Dumnezeu nu s-a supărat pe ei, nici nu şi-a pierdut răbdarea, ci El era lung răbdător şi s-a abţinut de la mânie, căci erau făpturile Sale.

9 Atunci a venit Cuvântul lui Dumnezeu la Adam şi i-a zis: "Adame, dacă aşi fi luat soarele şi ţi la-şi fi adus ţie, atunci zilele, orele şi anii, nu au mai fi existat şi legământul pe care l-am făcut cu tine, nu s-ar mai fi putut împlini.

10 Şi mare plagă s-ar fi lăsat asupra ta şi n-ai mai fi avut nici o scăpare, în veci.

11 Ci mai de grabă te linişteşte în sufletul tău şi aşteaptă să treacă zilele şi nopţile şi să se împlinească timpul legământului Meu.

12 Căci atunci voi veni şi te voi salva, Adame, căci Eu nu doresc ca tu să suferi.

13 Atunci voi privi toate lucrurile cele bune pe care le-ai făcut şi atunci Îmi voi arăta mila către tine.

14 Căci nu mă pot da înapoi de la legământul care a ieşit din gura Mea, căci altfel te-aşi fi întors înapoi în grădină.

15 Însă când se va împlini timpul, atunci îţi voi arăta mila şi ţie şi seminţiei tale şi te voi aduce în ţara plăcerilor, unde nu este nici jale nici suferinţă şi unde lumina şi slava este veşnică şi Grădina ce-a strălucitoare care nu va trece niciodată."

16 Şi din nou i-a mai zis Dumnezeu lui Adam: "Fi mult răbdător în suferinţe şi intră în peşteră, căci întunericul de care îţi este frică, va dura numai douăsprăzece ore, după care se va lumina de ziuă."

17 Apoi când au auzit aceste cuvinte de la Dumnezeu, el şi Eva i-au slujit Lui şi inimile lor s-au liniştit; şi au intrat în peşteră în timp ce lacrimile le curge-au şiroae, iar jalea şi tristeţea le era în inimi, dorind mai bine să-şi fie dat duhul.

18 Şi au stat Adam şi Eva şi s-au rugat, până ce întunericul nu s-a lăsat peste ei, care i-a despărţit.

19 Şi aşa au rămas în rugăciuni.