Cap. XXVIII

1 Însă Satana cel viclean, când i-a văzut pe ei că merg spre Grădină, şi-a adunat mulţimea şi sa aşezat pe un nor şi le-a ieşit în cale.

2 Iar când Adam şi Eva l-au văzut, au crezut că este vreun înger al lui Dumnezeu, care vine să-i destăinuie din cauză că nu mai sânt în Grădină, s-au să-i aducă înapoi în ea.

3 Şi Adam şi-a întins mâinile spre cer implorându-l pe Dumnezeu să-i zică despre ce este vorba şi ce însemnătate are aceasta.

4 Atunci Satana, cel ce urăşte dreptatea, a zis către Adam: "Adame, eu sânt îngerul slăvitului Dumnezeu, precum şi mulţimea care mă înconjoară.

5 Dumnezeu ne-a trimis pe noi să te ducem în partea de nord a Grădini, pe malul mări celei străvezi şi să te scalzi în ea tu şi Eva, ca să devi cum ai fost înainte, ca să te poţi întoarce în grădină."

6 Iar vorbele acestea i-au impresionat pe Adam şi Eva.

7 Însă Dumnezeu l-a ţinut pe Cuvântul Său de la Adam, să vază ce se va întâmpla, să vadă puterea lui; dacă va fi păcălit cum a fost Eva în grădină, s-au va birui.

8 Atunci Satana l-a chemat pe Adam şi Eva şi le-a zis: "Mai întâi mergem spre apa mări" şi ei au început a merge.

9 Şi Adam şi Eva i-au urmat pe ei la distanţă mică

10 Însă când au ajuns la munte, în partea ce-a de nord spre Grădină, în faţa lor s-a iscat un urcuş înalt, fără trepte pentru a urca; şi Satana s-a apropiat de Adam şi Eva şi i-a îndemnat să urce pe acest munte, în trup nu în suflet, dorind ca să-i arunce de la înălţime jos şi să-i omoare, ca tot pământul să rămână numai al său şi al mulţimi sale.