Cap. XXIX

1 Însă când milostivul Dumnezeu a văzut că Satana vrea să-i omoară prin vicleniile sale, iar Adam este blând şi fără nici o vină, Dumnezeu a vorbit către Satana şi l-a blestemat.

2 Atunci el şi mulţimea sa s-au împrăştiat iar Adam şi Eva au rămas pe vârful muntelui, iar când au văzut înapoia lor prăpastia, căci au urcat la înălţime mare şi n-au mai văzut mulţimea;

3 Au început a plânge şi Adam şi Eva, în faţa lui Dumnezeu, cerând iertare de la El.

4 Atunci a venit Cuvântul lui Dumnezeu la Adam şi i-a vorbit: "Ştiu că ai înţeles că acesta a fost Satana, care a vrut să te înşele pe tine şi urmaşi tăi."

5 Şi a plâns înaintea lui Dumnezeu şi l-a implorat şi l-a rugat să-i dea ceva din Grădină ca un semn care să-l liniştească.

6 Şi cercetând Dumnezeu gândurile lui Adam, l-a trimis pe îngerul Mihael la capătul mări, în India, să aducă de acolo vergeaua de aur pentru Adam.

7 A spus Dumnezeu în înţelepciunea Sa, să-i aducă vergeaua de aur, ca să-i lumineze peştera lui Adam pe timp de noapte, ca să nu-i mai fie frică de întuneric.

8 Apoi Mihael a făcut precum i-a poruncit Dumnezeu şi a adus la El vergeaua de aur.