Cap. XXXV

1 Apoi S-a uitat Dumnezeu din nou la Adam, care a plâns şi s-a zbuciumat şi Cuvântul lui Dumnezeu a venit la el şi i-a zis: -

2 "Adame, până să fi în grădina Mea, tu n-ai ştiut nici de foame, nici de sete, nici de chinuri şi suferinţe, nici de slăbiciunile cărnii, nici de vreo schimbare, nici de insomnie. Însă de când te-ai schimbat şi ai venit pe acest pământ străin, toate ostilităţile acestea te-au năpădit.