Cap. XXXIV

1 În dimineaţa celei de-a patruzeci şi treia zi, ei au ieşit din peşteră, cu jale şi plânsete. Trupurile lor erau slăbite şi erau lihniţi de foame şi sete, căci au postit şi s-au rugat, de jalea lor cumplită din cauza schimbări lor.

2 Iar după ce-au ieşit din peşteră, au urcat pe munte, spre partea de vest a grădini.

3 Acolo au stat şi s-au rugat şi l-au implorat pe Dumnezeu să le dea iertare de păcatele lor.

4 Şi după ce s-au rugat, Adam l-a conjurat pe Dumnezeu, spunând: "O, Doamne Dumnezeul meu şi Creatorul nostru, Tu ai poruncit celor patru părţi să se unească şi s-au unit din porunca Ta.

5 Atunci Tu ţi-ai întins mâna şi m-ai făcut pe mine din pământ şi m-ai pus în Grădină, în ora a treia în ziua de Vineri, lucruri de care Tu mi-ai spus în peşteră.

6 Căci până eram în chip de înger, n-am ştiut nici de noapte, nici de zile, nici lumina în care am trăit, nu m-a părăsit vreo dată, ca să ştiu de noapte şi de zi.

7 Atunci Doamne, în ora a treia când m-ai făcut, mi-ai adus toate fiarele şi leii şi struţi şi păsările din cer şi toate ce mişcau pe pământ, pe care Tu le-ai făcut în ora dintâi înaintea mea în ziua de Vineri.

8 Şi voia Ta a fost ca eu să le numesc pe toate, una câte una în mod corespunzător; Şi mi-ai dat înţelegere şi înţelepciune, o inimă pură şi o minte dreaptă de la Tine, ca să le pot numi după priceperea Ta.

9 Dumnezeule, Tu le-ai supus pe ele mie şi le-ai poruncit să-mi de-a ascultare, dar acum toate s-au înstrăinat de mine.

10 Şi-a fost în ora a treia de Vineri, cînd Tu m-ai făcut şi mi-ai interzis să mă apropii s-au să mănânc din pom, căci Tu mi-ai zis în Grădină: Când vei mânca din el, vei muri.

11 Şi dacă Tu m-ai fi pedepsit precum ai spus, eu a-şi fi murit atunci pe loc.

12 Mai mult, când Tu mi-ai dat această poruncă mie, Eva n-a fost cu mine, căci Tu n-ai creat-o încă atunci pe ea şi n-ai scos-o din coasta mea şi nici ea n-a putut auzi aceste porunci de la Tine.

13 Apoi la sfârşitul orei trei celei de Vineri, Doamne, Tu ai făcut să vină un somn adânc asupra mea şi am adormit.

14 Atunci Tu ai scos o coastă din mine şi ai făcut-o pe ea, după asemănarea şi chipul meu. Apoi eu m-am trezit şi văzând-o, am ştiut cine era şi am zis: Aceasta este os din osul meu şi carne din carnea mea, de aceea ea va fi numită femeie.

15 Tu Doamne, de voia Ta m-ai adormit pe mine şi ai făcut-o pe Eva, astfel ca eu să nu pot vedea cum a fost ea făcută, nici să pot fi martor, Doamne cât de înfiorătoare şi de minunată este bunătatea şi slava Ta.

16 Şi prin voia Ta, Doamne, Tu ne-ai învelit pe noi cu o aoreolă strălucitoare şi ne-ai unit şi ne-ai dat slava Ta şi ne-ai umplut de Duhul Sfânt, să nu fim nici flămânzi, nici setoşi şi nici să ştim ce este jalea, nici inima slabă, nici oboseala.

17 Însă acum, Doamne, de când am păcătuit şi n-am dat ascultare Legi Tale, Tu ne-ai scos afară aici pe acest pământ străin şi ne-ai făcut să suferim şi să chinuim în foamete şi sete.

18 De aceea, Doamne, noi ne rugăm Ţie, dă-ne ceva cu ce să ne hrănim din Grădină să ne oprim foamea şi ceva să ne potolim setea.

19 Căci de multe zile, Doamne, noi nimic n-am mâncat şi nici n-am băut şi carnea noastră s-a uscat iar puterea ne-a părăsit, iar somnul a pierit din ochii noştri din cauza postului şi a plânsetelor noastre.

20 Căci noi, Doamne, nu am îndrăznit să mâncăm fără porunca Ta din vreun pom de aici, de frică să nu păcătuim din nou.

21 Căci am gândit în inimile noastre, că dacă mâncăm fără ştirea Ta, Tu ne vei nimici de data aceasta şi nu ne vei mai lăsa să trăim.

22 Şi dacă bem din apa aceasta, fără ştirea lui Dumnezeu, El ne va face capătul şi ne va dezrădăcina.

23 Prin urmare, Dumnezeule, de aceea am venit în acest loc, eu şi Eva, să ne dai Tu fructe din grădină ca să ne oprim foamea.

24 Căci noi nu vrem să ne bucurăm de fructele de pe pământ şi de pretutindeni."