Cap. LXV

1 Şi Enoh le-a răspuns tuturor: Auziţi fiilor mei, înainte de toate, Domnul le-a făcut pe cele văzute şi nevăzute.

2 Şi după atâtea câte s-au întâmplat, înţelegeţi că după ce el le-a creat pe toate, l-a făcut pe om după asemănarea sa proprie; şi i-a dat ochii să vadă şi urechi să 20

audă şi inimă pentru exprimare şi intelect pentru deliberare.

3 Şi Domnul a văzut toate lucrurile omeneşti şi pe toate făpturile sale le-a creat şi a divizat timpul şi pe el l-a împărţit în anii, iar anii în lunii şi lunile în zile, iar zile a făcut şapte.

4 Din zile el a făcut orele şi le-a măsurat exact, ca omul să le poată folosi şi să numere anii, lunile şi orele, începutul şi sfârşitul lor. Ca el să-şi poată măsura propria sa viaţă, de la naştere la moarte şi să socotească păcatele şi să scrie faptele sale bune şi rele. Căci nimic nu-i este ascuns Domnului; ca fiecare om să-şi cunoască faptele şi să nu părăsească poruncile Sale. Să păziţi manuscrisele mele din generaţie în generaţie.

5 După ce toată creaţia şi văzută şi nevăzută va lua sfârşit, atunci fiecare om va merge la judecata ce-a mare a Domnului şi atunci timpul va pieri. Anii de atunci nu vor mai exista, nici luni, nici zile, nici ore. Căci ele vor fi toate adunate la un loc şi nu vor mai fi numărate.

6 Ci va fi numai un eon, iar toţi drepţi care vor scăpa de judecata cea mare a Domnului, vor fi adunaţi într-un minunat eon, pentru cei drepţi şi atunci va începe minunatul eon; iar ei vor trăi veşnic şi nu va fi muncă printre ei, nici bolnavi, nici înjosire, nici tulburări, nici necesităţi, nici violenţe, nici noapte, nici întuneric, ci lumină minunată.