Cap. LXVI

1 Iar acum fiii mei, păziţivă-ţi sufletele voastre de toată nedreptatea, pe care Domnul o urăşte.

2 Şi umblaţi cu teamă în faţa lui şi tremuraţi şi slujiţi-i.

3 Închinaţivă-ţi până la pământ Dumnezeului celui adevărat şi nu idolilor muţi. Închinaţivă-ţi în faţa imagini sale şi aduceţi oferte drepte în faţa Domnului. Domnul urăşte nedreptatea.

4 Căci Domnul pe toate le vede; când omul gândeşte în inima lui, atunci el cercetează intelectul omului. Căci orice gând îi este cunoscut Domnului, care a întărit pământul şi a aşezat toate făpturile pe el.

5 Dacă priviţi la cer, Domnul este acolo, dacă vă ascundeţi gândurile în abisul mărilor s-au al pământului, Domnul şi acolo este.

6 Căci Domnul pe toate le-a făcut. Nu vă închinaţi lucrurilor făcute de mâna omului şi să-l părăseşti pe Domnul întregi creaţii, căci nici o faptă Domnului nu-i este ascunsă.

7 Umblaţi fiii mei, în suferinţă îndelungată, în umilinţă, onestie, în supărare şi necaz; în credinţă şi adevăr, în promisiuni îndeplinite; în sănătate, în insulte şi răni; în ispită, în neajunsuri, în lipsă, iubindu-vă unul pe celălalt, până ce veţi scăpa de aceşti anii bolnavi, ca să moşteniţi viaţa veşnică.

8 Binecuvântaţi sunt drepţi care vor scăpa de judecata cea mare; căci ei vor străluci mai tare decât lumina soarelui, de şapte ori. Căci în această lume, a şaptea parte este luată din întregime: Lumină, întuneric, hrană, plăcere, necaz, paradis, tortură, foc, îngheţ şi alte lucruri; căci scrise sunt toate, ca voi să le puteţi citi şi înţelege.