Cap. XXXIX

1 Oh, fii mei iubiţi, ascultaţi sfaturile tatălui vostru, cu atât mai mult, cu cât aceasta este voia Domnului.

2 Am fost lăsat să vin la voi astăzi, ca să vă anunţ pe voi, nu din buzele mele, ci din buzele Domnului, toate care sunt au fost şi tot ce este cunoscut acum şi toate care vor veni, până la ziua-judecăţi.

3 Căci Domnul m-a lăsat să vin la voi ca să auziţi din gura mea, căci sunt unul care a văzut faţa Domnului, ca fierul înroşit, ce scoate scântei şi foc.

4 Priviţi acum în ochii mei, ochi mari, destinaţi vouă, căci am văzut ochii Domnului, strălucind ca razele de soare, umplând ochii omeneşti de spaimă.

5 Voi acum vedeţi, fiii mei, mâna dreaptă a omului ce vă va ajuta, însă eu am văzut mâna dreaptă a Domnului, care m-a ajutat a atinge cerul.

6 Voi vedeţi faptele lucrărilor mele, ca pe ale voastre, însă eu am văzut lucrările perfecte şi nelimitate ale Domnului.

7 Voi aţi auzit vorbele buzelor mele, precum eu am auzit gura Domnului, ca un tunet enorm şi fără sfârşit, zguduind nori.

8 Iar acum fiilor mei, ascultaţi cuvântul tatălui vostru pământesc, cât de înspăimântător şi de groaznic este să stai în faţa stăpânului pământului şi cât mai teribil şi groaznic este să stai în faţa stăpânului cerului şi păzitorului viilor şi morţilor şi a legiunilor cereşti. Cine va putea să îndure această durere nesfârşită?