Cap. II

1 Căci dacă eu în aşa scurt timp, m-am familiarizat cu episcopul vostru, nu în sens trupesc ci în sens duhovnicesc; cu atât mă gândesc mai mult că sunteţi voi fericiţi, că-l aveţi în preajma voastră, precum biserica este faţă de Iisus Hristos şi Iisus Hristos faţă de Tatăl, ca toate să fie unite într-o unitate.

2 Să nu se înşele nimeni; dacă cineva n-a fost în altar, acela a fost deprivat de pâinea lui Dumnezeu. Căci dacă rugăciunile a doi credincioşi au aşa putere, cu atât mai multă putere va avea episcopul şi biserica întreagă.

3 Aceia care nu vin laolaltă şi în acelaşi loc cu el, este mândru de sine şi deja s-a şi condamnat singur. Căci scis este: "Dumnezeu urăşte mândria." Să luăm aminte prin urmare, să nu ne ridicăm împotriva episcopilor, ca să putem fi un subiect al lui Dumnezeu.

4 Cu cât mai mult cineva îl vede pe episcop a fi tăcut, cu atât să aibe mai mare stimă pentru el. Căci acela care l-a pus stăpân peste casa sa, ştie de ce la pus. Evident este că trebuie să privim la episcop, la fel ca la Dumnezeu în persoană.

5 Şi întradevăr Onesimus are merite deosebite în ordinea dreaptă a voastră, în Dumnezeu; ca toţi să trăiţi în adevăr şi nici o erezie să nu se manifeste printre voi. Căci nimănui să nu vă rugaţi, înafară de Iisus Hristos, în adevăr.

6 Fiindcă au fost unii care prin viclenie au căutat la numele lui Hristos; şi au făcut lucruri deşarte în faţa lui Dumnezeu, de care voi trebuie să fugiţi, precum aţi fugit de fiarele sălbatice. Căci ei sânt câini turbaţi, care muşcă pe neaşteptate; care trebuiesc vindecaţi, dar din greu.

7 Este un singur medic şi fizic şi spiritual, făcut şi nefăcut, Dumnezeu incarnat; viaţa ce-a adevărată din moarte, a lui Maria şi Dumnezeu; primul posibil şi imposibil; Iisus Hristos Domnul nostru.

8 De aceea, nu lăsaţi pe nimeni să vă inducă în eroare, cum na-ţi lăsat până acum, fiţi în întregime slujnici lui Dumnezeu. Cu atât mai mult, cu cât între voi nu este dezacord; deci trăiţi în acord cu voia lui Dumnezeu. Sufletul meu este pentru voi şi eu exalt de bucuria biserici voastre din Efes.

9 Cei ce sânt din carne, nu pot făptui fapte duhovniceşti şi nici invers. Cel care are înflăcărare, nu poate fi infidel şi nici cel infidel, nu poate avea înflăcărare. Însă chiar acele lucruri pe care le faceţi în acord cu

carnea, sânt duhovniceşti; cu atât mai mult, cu cât pe toate le faceţi în Hristos.

10 Am fost înştiinţat de careva, care au trecut pe la voi, că au conspirat o doctrină făţarnică; pe care nu i-aţi suferit printre voi. Astupaţivă-ţi urechile ca să nu ascultaţi acele lucruri spuse de ei; ca să puteţi deveni stânci pregătite pentru zidirea templul Tatălui; ascenzând în înălţimi prin Crucea lui Hristos.

11 Folosind Duhul Sfânt, ca pe o sfoară; credinţa voastră va fi suportul vostru iar caritatea voastră, ce-a care vă conduce spre Dumnezeu.

12 Voi împreună cu toţi într-o singură călătorie, plini de Dumnezeu, sânteţi templul său duhovnicesc; plini de Hristos, plini de sfinţenie; împodobiţi în toate cu poruncile lui Dumnezeu.

13 În care şi eu mă fericesc, căci am fost făcut vrednic de această epistolă, laolaltă cu voi, ca în respect pentru lumea de dincolo, să nu iubiţi nimic înafară de Dumnezeu.