Cap. III

1 Rugaţivă-ţi fără încetare pentru alţi oameni; căci nădejdea este pentru ispăşirea lor, să se poată apropia de Dumnezeu. Instruiţii în faptele voastre, să vadă că altă cale nu este.

2 Fiţi buni cu ei; umiliţii şi încurajaţii; la blasfemiile lor voi vă rugaţi pentru ei; pentru erorile lor fiţi fermi în credinţă; când sunt aroganţi voi fiţi blânzi, nu imitaţi calea lor.

3 Să fim duhovnici şi povăţuitori lor în bunătate şi modestie, dar totodată să fim ucenici ai Domnului. Căci cine a fost mai în suferinţe? Mai destituit? Mai persecutat?

4 Ca nici un fir de iarbă a diavolului, să nu fie găsit printre voi; ci să rămâneţi în suferinţe şi sobrietate, atât a sufletului, cât şi a duhului în Iisus Hristos.

5 Să fim foarte respectuoşi şi să avem frică de Dumnezeu; şi suferinţă îndelungată şi răbdare, ca să nu fim judecaţi de el.

6 Să avem frică de indignarea care va veni; s-au să iubim slava pe care am îmbrăţişat-o astăzi. Să fim în Hristos Iisus găsiţi într-u viaţa ce-a adevărată.

7 Înafară de el, nimic să nu vă fie vrednic vouă, pentru care şi eu port aceste suferinţe, aceste bijuteri duhovniceşti pentru preamărirea lui Dumnezeu.

8 De aceea vă conjur, să fiţi întodeauna alături de mine, ca să fiu găsit în mulţi Creştini din Efes, care au fost întodeauna în acord cu Apostoli, prin puterea lui Iisus Hristos.

9 Voi cu toţi ştiţi cine sânt; şi cui scriu eu. Sânt o persoană condamnată; astfel ca să pot obţine mila, mă expun pericolului; da, confirm împotriva pericolului.

10 Sunteţi calea celor care luptă pentru Dumnezeu; confraţi lui Pavel în misterele Evangheliei; sfânt şi martir, vrednicul şi prea fericitul Pavel; la a cărui picioare voi desluji să mă aflu, când voi sosi la Dumnezeu; care în toate epistolele sale a vorbit despre voi în Iisus Hristos.

11 De aceea să aveţi mai multă râvnă, împreună să daţi laudă şi cinste lui Dumnezeu. Căci împreună sânteţi mai puternici; şi puterile diavolului vor fi distruse iar tendinţa sa dizolvată; prin unitatea credinţei voastre.

12 Şi întradevăr, nimic nu este mai bun decât pacea, prin care şi credinţa pământească şi ce-a duhovnicească este împăcată.

13 Dintre toate, nimic nu vă este ascuns vouă; dacă vă păstraţi credinţa voastră la perfecţie şi caritatea în Hristos Iisus, care-le este începutu şi sfârşitul vieţi.

14 Căci începutul este credinţa iar sfârşitul este milostenia. Aceste lucruri sunt una în Dumnezeu. Toate celălalte lucruri în ceea ce priveşte viaţa sfântă, provin din aceasta.

15 Nimeni nu poate profesa o luptă în adevăr, păcătuind şi nici cel în milostenie, nu poate urâ.

16 Pomul se manifestă prin fructele sale; prin urmare şi ce-i ce-şi spun lor Creştini, ştiu ce au de făcut.

17 Căci Creştinismul nu este o luptă de profesie pentru înstrăinare; ci se manifestă prin puterea credinţei; dacă omul este găsit credincios, până la capăt.

18 Este mai bine pentru om să-şi păstreze pacea şi să ajungă, decât să spună că este Creştin şi să nu ajungă.

19 Este bine să dai poveţe, dacă aceea ce spui este înţelept.

20 Dar este numai un stăpân care a vorbit şi s-a făcut; dar şi acele lucruri pe care le facem fără a vorbi, pot fi vrednice Tatălui.

21 Aceia care posedă cuvântul lui Iisus, sunt capabili să înţeleagă tăcerea sa, dacă este perfect; şi ambi vor face în acord cu cele vorbite şi vor şti lucrurile cele nevorbite.

22 Nimic nu-i este ascuns lui Dumnezeu şi chiar secretele noastre sânt aproape de el.

23 Să facem, prin urmare, acele fapte prin care apoi Dumnezeu să se manifeste prin noi; să putem fi templul lui şi el Dumnezeul nostru. Căci el se va manifesta prin lucrurile pe care noi cu dreptate le iubim.