Cap. II

1 Vedeţi prin urmare, că toate au un sfârşit; ca aceste două lucruri, viaţa şi moartea; şi ambele se vor depărta de la baza lor.

2 Pentru noi există două feluri de monede. Una a lui Dumnezeu şi alta a lumi. Dar fiecare din ele au propria lor inscripţie gravată pe ele. La fel este şi aici.

3 Cei necredincioşi, sunt din lumea aceasta; dar credincioşi au caracterul lui Dumnezeu Tatăl prin Iisus Hristos. Dacă pentru el nu sântem dispuşi să ne dăm viaţa, înseamnă că viaţa sa nu este în noi.

4 De aceea, precum am mai vorbit şi înainte, toate trebuiesc făcute în credinţă şi milostenie. Vă implor prin urmare, ca studiul vostru să fie în concordanţă divină.

5 Episcopii voştri sânt suplinitori ai lui Dumnezeu. Credincioşi sânt consiliul Apostolilor şi diaconi voştri au vost conjuraţi în locul lui Iisus Hristos; care-le a fost înainte de viacuri, iar în cele din urmă a venit la noi.

6 Vorbind despre acelaşi curs al sfinţeniei, fiţi în respect unul faţă de celălalt; şi nimeni să nu se uite la aproapele său în trup, ci laolaltă în Iisus Hristos.

7 Să nu permiteţi prin urmare, nici o dezbinare între voi, ci fiţi uniţi în frunte cu episcopi voştri şi cu suspuşi voştri; care sânt părinţi voştri şi calea voastră spre nemurire.

8 Precum nici Domnul n-a făcut nimic fără Tatăl, fiind unit cu el. Nici fără Apostoli chiar. Aşa că nici voi să nu faceţi nimic fără ştirea episcopilor şi a credincioşilor.

9 Nici nu vă angajaţi în lucrurile care vă par iraţionale.

10 Ci cu toţi vă astrângeţi laolaltă, într-un singur loc; având un singur preot, o singură rugăciune-cerinţă; o singură minte, o nădejde; una în milostenie şi umilinţă.

11 Căci unul este Domnul Iisus Hristos şi nimic nu este mai bun decât el. De aceea, veniţi toţi laolaltă şi fiţi un templu al lui Dumnezeu, un altar, ca un Hristos; care-le e născut de la Tatăl şi una sânt.