Cap. VII

Annaeus Seneca către Pavel, Salutare.

1 Mă găsesc foarte încântat şi mulţumit de scrisoarea ta către Galateni, Corinteni şi a cetăţenilor din Ahaia.

2 Duhul Sfânt i-a umbrit, căci le-ai împărtăşit sentimentele tale, care sânt foarte superlative, sublime, meritând tot respectul, trecând de apogeul fanteziei tale proprii.

3 Îmi vine a crede, de aceea că lucrurile acestea scrise de tine în modul acesta extraordinar, poate nu sunt înţelese prea bine de către enoriaşi.

4 Îţi spun sincer şi onest şi nu-ţi ascund nimic şi cu conştiinţa împăcată, că împăratul este foarte mulţumit de sentimentele Epistolelor tale;

5 Căci auzind, de la început a declarat că a fost surprins de astfel de noţiuni, care nu au o contură clasică.

6 La ceea ce am adăugat eu, precum Dumnezeu câteodată se foloseşte de oameni inocenţi pentru a le vorbi şi a-i îndruma, cum s-a întâmplat cu un simplu ţăran pe nume Vatienus, căruia în locul de ţară Reate, i-au apărut doi oameni, pe nume de Castor şi Pollux, care i-au descoperit viitorul de la zei.

Cu bine.