1 Apoi Tamiris, stând în faţa scaunului de judecată a guvernatorului, a declamat în următorul fel:
2 "Guvernatorule, eu nu ştiu de unde a venit acest om, însă el vorbeşte despre căsnici, că sânt ilegale. Porunceşte-i prin urmare, să declare în faţa ta, pentru ce propovăduieşte astfel de doctrină."
3 În acelaşi timp, Demas şi Hermogenes, şoptind i-a spus lui Tamiris: "Spune-i că el este Creştin şi va fi osândit la moarte."
4 Însă guvernatorul fiind deliberat, l-a chemat pe Pavel şi i-a spus: "Cine eşti tu? Ce propovăduieşti? Căci aceştia după cum se pare, te acuză de o mare crimă."
5 Atunci a început Pavel şi a declarat, cu voce tare, zicând: "Precum sunt acum chemat să dau socoteală, îţi cer audienţă;
6 Căci Dumnezeu, care este un Dumnezeu răzbunător şi care doreşte numai
salvarea făpturilor sale, m-a trimis pe mine să-i ajut pe oameni să se lepede de păcate şi de rele şi de toate plăcerile, precum şi de moarte; şi să-i îndemn să nu mai păcătuiască.
7 Din acea cauză, Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său Iisus Hristos, despre care eu propovăduiesc şi în care-i îndemn pe oameni să-şi pună nădejdea, căci acela care are o astfel de compătimire, în această lume rătăcită, să nu fie condamnat, ci să lupte şi să aibe frică de Dumnezeu, înţelepciune şi iubire de adevăr.
8 Deci în cazul acesta în care eu propovăduiesc lucrurile pe care le-am primit prin har de la Dumnezeu, unde este crima mea?"
9 Când a auzit aceasta guvernatorul, a dat ordin ca Pavel să fie băgat la închisoare, până ce va avea timp să-l examineze mai profund.
10 Dar cum s-a lăsat noaptea, Decla şi-a coborât cercei de la urechi şi i-a dat paznicului închisori, care i-a descuiat uşa şi a lăsat-o să intre;
11 Apoi i-a dat o oglindă de argint tămnicerului şi acesta a lăsat-o să intre în odaia lui Pavel; apoi s-a aşezat la picioarele lui, să asculte de la el lucrurile sfinte ale lui Dumnezeu.
12 Iar Pavel i-a zis că lui nu-i este frică, căci este înconjurat de asistenţa divină; credinţa ei crescând atât, încât a sărutat jugurile cu care a fost legat Pavel.