Cap. V

1 În schimb, în târziu, au observat că Decla este plecată şi au început s-o caute, prin toate străzile, crezând că s-a pierdut. Atunci unul din ajutanţi paznicului, le-a spus că a văzut-o.

2 Şi l-au examinat ei şi el a spus că este în închisoare cu acel străin.

3 Auzind aceasta, au plecat acolo şi au găsit-o; iar după ce au ieşit, au luat un grup de oameni cu ei şi au mers să-i spună guvernatorului ce s-a întâmplat.

4 Auzind , guvernatorul, a poruncit ca Pavel să fie adus în faţa scaunului de judecată.

5 Între timp, Decla, fiind încântată de cele auzite, s-a aşezat în locul unde a stat Pavel; din care cauză, guvernatorul a dat ordin s-o aducă şi pe ea, în faţa instanţei; fapt de care ea s-a bucurat.

6 Când Pavel a fost adus legat, grupul care a fost cu ei a strigat cu mai mare vehemenţă: "Acesta este impostorul, să moară."

7 În ascuns guvernatorului i-a plăcut discursul lui Pavel despre sfintele lucrări ale lui Hristos; şi după ce consiliul a fost chemat, el a chemat-o pe Decla şi a întrebat-o: "De ce nu vrei să te măriţi cu Tamiris, în acord cu legea?

8 Însă fiind încă sub impresia celor auzite de la Pavel, ea n-a dat nici un răspuns. Teoclia, mama ei a strigat atunci, zicând: "Să-l ardem pe acest netrebnic; şi pe ea în mijlocul teatrului, căci l-a refuzat pe Tamiris, ca să fie povaţă tuturor femeilor."

9 Auzind aceasta, guvernatorul a devenit extrem de îngrijorat şi a dat ordin ca Pavel să fie dat afară din oraş, iar Decla să fie arsă pe rug.

10 Şi guvernatorul şi lumea, au venit la teatru să vadă această amărăciune.

11 dar Decla ca o mială în mijlocul sălbăticiuni, căuta cu ochi după păstorul ei Pavel;

12 Şi privind printre mulţime, l-a văzut pe Domnul Iisus, în forma lui Pavel; şi a gândit ea: "Pavel a venit să mă vadă în aceste împrejurări ostile." Şi şi-a fixat ea privirea acolo, însă deodată această siluetă s-a ridicat la cer.

13 Atunci, tineri, bărbaţi şi femei, au căutat lemne şi le-au aranjat pentru arderea pe rug a Declei; care era goală lângă stâlp,

extorcând lacrimi guvernatorului, fiind surprins de splendoarea şi frumuseţea ei.

14 Iar după ce au terminat de aranjat lemnele, mulţimea i-a poruncit să urce pe ele; iar ea şi-a făcut semnul cruci şi a urcat.

15 Apoi au dat foc mormanului de lemne; iar flacăra s-a extins imens, dar pe ea nu a atins-o deloc; căci lui Dumnezeu i s-a făcut milă de ea şi a cauzat o mare erupţie sub pământ, iar de deasupra un nor, care s-a lăsat cu trăsnete şi ploaie multă.

16 De la crestarea pământului, mulţi s-au înspăimântat şi au pierit, iar focul a fost înăbuşit şi Decla a scăpat.