Cap. IX

1 Atunci Decla a fost smulsă din mâna Trifinei, apoi au dezbrăcat-o şi au învelit-o într-o bretea; şi au azvârlit-o la fiare; iar lei şi urşi au adulmecat spre ea -

2 Însă leoaica, care era ce-a mai feroce dintre ele, s-a apropiat de Decla şi s-a aşezat la picioarele ei; după care s-a lăsat o linişte printre mulţimea de femei.

3 Apoi o ursoaică s-a lăsat asupra ei, însă leoaica s-a interpus şi a sfâşiat-o în bucăţi.

4 Din nou un leu, pregătit de atac, care aparţinea lui Alexandru, s-a lăsat asupra ei, dar leoaica a sărit din nou şi ambele animale, au pierit.

5 Atunci femeia s-a înspăimântat deodată, căci a văzut că leoaica care a salvat-o pe Decla, a pierit.

6 După aceea, au mai adus o mulţime de fiare; dar Decla stătea cu mâinile ridicate la cer, rugându-se. Apoi a privit şi a văzut o groapă plină cu apă, zicând în sinea ei: "Acum a venit timpul să fiu botezată."

7 Şi s-a aruncat în acea groapă, spunând: "În numele Domnului Iisus Hristos, în această ultimă zi a mea, sânt botezată." Văzând aceasta, femeia şi mulţimea, au exclamat: "Nu te arunca în groapă;" şi guvernatorul a zis la fel, că peşti (probabil find vorba de rechini), să nu devoreze o astfel de frumuseţe.

8 Ne ţinând cont, de toate acestea, Decla s-a aruncat în apă, în numele Domnului nostru Iisus Hristos.

9 Însă peşti, văzând lumina şi focul ei, au pierit cu toţi şi s-au ridicat la suprafaţă; iar un nor de foc a învelit-o pe Decla, ca fiarele să nu se poată apropia de ea şi ca mulţimea să nu poată vedea goliciunea ei.

10 Apoi încă au mai slobozit şi alte fiare asupra ei, iar lumea s-a lamentat mai mult; uni dintre ei aruncând cu diferite obiecte şi pomezi; iar după toate acestea, fiarele s-au aşezat jos, de parcă ar fi vrut să doarmă şi nu i-au mai făcut Declei nimic.

11 După aceea, Alexandru a zis către guvernator: "Eu am nişte tauri foarte grozavi, hai s-o aruncăm la ei." La care guvernatorul, îngrijorat, a răspuns: "Fă cum crezi de cuvinţă."

12 Atunci au legat-o pe Decla cu un cordon împrejur şi de picioare; şi aşa legată au aruncat-o la tauri; carora le-au pus dăngi cu fieru înroşit, pentru ai irita mai tare şi a fi mai violenţi.

13 De aceea, tauri au mugit foarte, insă flacăra lui Decla a ars cordonul, care de fapt i-a iritat mai mult pe tauri, dar ea a stat în mijlocul scenei neclintită, de parcă nimic nu s-ar fi petrecut.

14 Între timp, Trifina, care a stat pe o bancă, a căzut pe loc şi a decedat; după care tot oraşul s-a îngrijorat.

15 Şi Alexandru s-a temut şi a zis către guvernator: "Te implor să ai milă de mine şi de acest oraş şi elibereaz-o pe această 7

femeie, care a luptat cu fiarele; până ce şi eu şi tu şi tot oraşul nu vom fi nimiciţi;

16 Căci dacă Cezar află ce s-a întâmplat, va distruge în mod sigur întreg oraşul, din cauza Trifinei, care este de sânge aristocrat şi cu care cândva a fost în relaţii bune.

17 Apoi guvernatorul, a chemat-o pe Decla dintre fiare şi a întrebat-o: "Cine eşti tu şi care sunt tainele tale, că nici o fiară nu ţi-a făcut nimic?

18 Iar Decla i-a spus: "Eu sânt o slujnică a Dumnezeului celui viu şi sânt o credincioasă a lui Iisus Hristos Fiul său, în care Dumnezeu îşi are plăcerea; din acel motiv nici o fiară nu m-a atins.

19 Căci el este calea eternei salvări şi a vieţi veşnice. El este refugiul celor ce sunt în necaz; un suport pentru cei întristaţi, nădejdea şi scutul celor neputincioşi; şi toţi cei ce într-un cuvînt nu vor crede în el, nu vor trăi, ci vor suferi moarte veşnică."

20 Cînd a auzit aceste cuvinte guvernatorul, a poruncit să-i aducă hainele ei şi i-a spus să se îmbrace.

21 Şi Decla a spus din nou: "Acel Dumnezeu care m-a îmbrăcat pe mine, cănd am fost goală printre fiare, în ziua judecăţi vă va îmbrăca sufletele voastre cu îmbrăcămintea salvări voastre." Atunci s-a îmbrăcat, iar guvernatorul a făcut public un ordin, în felul următor: "Te eliberez pe tine, Decla, slujitoare a lui Dumnezeu."

22 După care femeia, exclamând, a dat slavă şi mulţumire lui Dumnezeu, spunând: "Nu este alt Dumnezeu decât unul, care este Dumnezeul lui Decla; un Dumnezeu, care a scăpat-o pe Decla."

23 Şi aşa de puternică era vocea ei, de părea că tot oraşul se cutremura; Iar Trifina de bucuria acestor întâmplări, a înviat şi a alergat împreună cu mulţimea s-o întâmpine pe Decla; şi îmbrâţişând-o i-a zis: "Acum cred că va fi înviere din morţi; acum ştiu că fica mea trăieşte. Vino la mine în casa mea, fica mea Decla şi tot ce-i al meu, ţie îţi voi da."

24 Astfel Decla a mers la Trifina, unde a stat câteva zile, propovăduind şi învăţând-o cuvintele Domnului; şi multe tinere au fost convertite; şi aceasta a fost o mare bucurie în casa lui Trifina.

25 Însă Decla a tins să-l vadă pe Pavel şi s-a interesat şi a trimis peste tot să-l găsească; până ce în cele din urmă i s-a spus că se găseşte la Mira în Licia. Şi a luat cu ea mulţi tineri şi tinere; şi s-a îmbrăcat într-o bretea şi s-a îmbrăcat bărbat, plecând spre Mira în Licia. Iar l-a găsit pe Pavel, propovăduind cuvântul lui Dumnezeu; şi s-a strecurat acolo printre mulţime.