Cap. VIII

1 La aceasta, poporul comentând, au spus că nu este drept: "Judecata aceasta făcută în acest oraş, nu este dreaptă. Iar Decla a cerut de la guvernator, ca cinstea ei să nu fie pătată, până ce pedeapsa nu va fi săvârşită.

2 Apoi guvernatorul a cercetat cine o va întreţine, iar o oarecare văduvă, foarte bogată, pe nume Trifina; a cărui fică a murit mai de mult; şi a exprimat dorinţa de a o lua la ea; şi a tratat-o în casa ei, exact ca pe fica sa.

3 În sfârşit, cînd a venit ziua de pedeapsă, au fost scoase fiarele ca să fie văzute; şi Decla a fost adusă la amfiteatru şi pusă într-o tavernă, în care era o leoaică, în faţa mulţimi de spectatori.

4 Trifina, fără nici o înduplecare a însoţit-o pe Decla , iar leoaica a venit şi i-a lins picioarele. Acuzarea ei, era crimă cu titlu de profanare, la care femeia, exclamând a zis: "O, Dumnezeule, judecata acestui oraş a fost nedreaptă."

5 Apoi Trifina a luat-o pe Decla acasă la ea şi s-au pus să doarmă; şi iată că fica Trifinei, care a fost moartă, i-a apărut maici sale în vis şi i-a zis: "Mamă, primeşte-o pe această femeie tânără, Decla, ca pe fica ta, în locul meu; şi cere-i să se roage pentru mine, ca să fiu condusă la starea fericiri."

6 Fapt la care Trifina cu mai mare amploare, a spus: "Fica mea, Falconilla, mi s-a arătat în vis şi mi-a spus să te aduc în camera ei şi să-ţi cer să te rogi pentru ea, ca să fie condusă la starea fericiri şi a vieţi veşnice."

7 Auzind Decla aceasta, pe loc a început a se ruga Domnului, spunând: "O, Doamne Dumnezeu al cerului şi al pământului, Iisuse Hristoase, tu Fiu al celui Prea Înalt, chiverniseşte ca fica acestei femei, pe nume Falconilla, să primească viaţă veşnică." Atunci Trifina, exclamând, a spus: "O, judecată nedreaptă, o slăbiciuni deşarte! Cum aţi putut ca o astfel de creatură, s-o aruncaţi la fiare!"

8 Dis de dimineaţă, la revărsatul zorilor, Alexandru a venit la Trifina în casă şi a spus: "Poporul şi guvernatorul, aşteaptă; adu-o pe criminală."

9 Însă Trifina s-a lăsat asupra lui cu o violenţă aşa de mare, că acesta s-a speriat şi a fugit. Trifina a fost din familie regală şi exprimându-şi durerea, a zis: "Întodeauna am avut deaface în casa mea cu două greutăţi şi nu-i nimeni să mă consoleze; nici chiar cînd am pierdut-o pe fica mea şi nici acum n-o pot salva pe Decla. Dar acum, Doamne Dumnezeule, fi tu ajutorul lui Decla, slujnica ta."

10 Şi până s-a gândit ea aşa, guvernatorul a trimis pe unul din ofiţeri săi, s-o aducă pe Decla. Atunci Trifina luând-o

de mână, a plecat cu ea, spunând: "Am condus-o pe Falconilla la groapă, iar acum a trebuit s-o conduc pe Decla la fiare."

11 Iar când Decla a auzit, a început a se ruga cu lacrimi în ochii: "O, Doamne Dumnezeule, care-le ai fost stâlpul şi refugiul meu, dăruieşte-o pe Trifina pentru mila ei faţă de mine şi păstrează cinstea mea."

12 După aceea s-a auzit o mare gălăgie în amfiteatru; fiarele urlau iar mulţimea striga: "Aduceţi-o pe criminală."

13 Însă femeia exclamând, a spus: "Să sufere întreg oraşul pentru această crimă şi noi toţi pe rând; o, guvernator, a aceleiaşi pedepse; o, nedreaptă judecată! O, crudă mulţime!"

14 Alţi au spus: "Să fie distrus întreg oraşul pentru această faptă oribilă; Omoară ne pe toţi; o, guvernator; o, mulţime crudă; o judecată nedreaptă!"