Despre Ducipal

Într-o noapte se înfățișă comisul lui Filip și zise: împărate Filipe, astăzi a fătat o iapă un mînz minunat, este roșu și cu un corn între urechi de un cot de lung.

Filip-craiul, auzind aceasta, se miră de așa cal minunat și frumos, și porunci să facă grajd de fier. Și făcură grajd de fier și băgară iapa cu mînzul în grajd ; și mînzul crescu frumos și se făcu foarte rău. Și pe cine judecau de moarte acolo îl băgau, și calul cu rea moarte îl omora ; și nimeni nu cuteza să se apropie de cal, fără numai comisul lui.

Iară într-o zi se apropie Alexandru de grajd și băgă mîna pe fereastră ; și calul veni la el și se plecă ca un june și rîncheză încetinel, cu blîndeță, ca la domnul său ; și Alexandru apucă pe Ducipal de corn și de ureche, și calul nimic nu-i făcu. Și de multe ori s-a dus apoi la fereastră.

Într-altă zi merse Alexandru și, stricînd lacătul de la grajd, puse frîul în capul calului, și așeză șaua, și-l scoase afară. Și, încălecînd pe Ducipal neînvățat, ieși afară pe poartă. Filip văzu aceasta din foișor și se spăimîntă foarte, văzînd cocon mic pe cal rău și neînvățat; și porunci să încalece toți boierii degrabă și să meargă după Alexandru. Și încălecară pe cai buni și ageri, și alergară la poarta cetății, ce se chiamă „cursul cailor”, și se opriră acolo, și Alexandru zise :

— Acum, boieri, să alergăm caii !

Și Alexandru ieși înaintea boierilor și nu-l mai zări nimenea ; numai praful se vedea învăluind. Și sosiră la poartă, și era acolo un pîrău adînc, de cincisprezece coți de larg ; și-l sări Alexandru. Și se sperie Filip și zise :

— Căutați în pîrău, că va fi pierit coconul!

Și căutară și nu-l găsiră ; ci îl văzură viind din cealaltă parte ca un viteaz ; și intră în cetate, și boierii toți descălecară, și se închinară ca unui împărat.

Filip zise :

— Boieri ! Cum vi se pare fiul meu șezînd pe cal ? Samănă cu Eraclie-îrnpăratul, viteaz peste toți vitejii.

Și se mirau cu toții de cocon mic pe cal neînvățat și sperios să șadă ! Zise Filip :

— Să știți, boieri, că va fi vai de acela ce va veni de acum înainte cu sabia spre macedoneni, că de mâna lui Alexandru pieri-va și de macedoneni gonit va fi !

Filip-craiul dintr-acea zi strînse o mie de voinici de vîrsta lui Alexandru, să fie cu el, să-i învețe a săgeta și să umble cu el la vînat.