Începuturile lui Alexandru
Iară într-acea vreme se aflau la ostrovul Dalfionului măiestrii făcute, de lemn, pe o roată; și erau acolo niște viteji ; și cine din lume voia să-și ispitească vitejia și norocul, acolo mergea și se lovea cu acei viteji ; și de-l tăia, tăiat era și-i lua calul, armele și ce era la el tot.
Alexandru auzi de acea roată la ostrovul Dalfionului, și, ducîndu-se la Filip, zise :
— Filipe, să mă lași să mă duc la ostrovul Dalfionului, să-mi ispitesc striște
Filip zise :
— Dragul meu Alexandre ! Nu ți se cade să mergi la ostrovul Dalfionului, că ești încă prea tânăr, numai de cincisprezece ani, și acolo sînt viteji bătrâni !
Alexandru zise :
— Să mă lași, Filipe, să mă duc.
Filip zise :
— Alexandre, să fie voia ta deplin, și te du cu ajutorul lui Amon, și Apolon Dumnezeu să te întărească. Și să iei galbini mulți de toată treaba la și să iei și o sută de voinici!
Și luă Alexandru cu el pe Potolomei, și pe Filip, și galbeni mulți, și alte de ce le-au trebuit; și încălecă pe Ducipal și plecă la ostrovul Dalfionului. Și dacă ajunse acolo, învîrti de două ori roata într-acel loc, și ieșiră doi, viteji, pe nume Calistenus și Laomedus. Și se lovi Alexandru cu Calistenus, și tăie Alexandru pe Calistenus; și Potolomei se lovi cu Laomedus și prăvăli pe Laomedus. Alexandru luă calul lui Calistenus și armele, iar din acea cetate ieșiră toți de priveau la așa viteji, și se mirau de coconii tineri că biruise pe viteji bătrîni; și se mirau și de frumusețile lui Alexandru. Iar acolo sta un filosof pe nume Uranie, și întrebă el pe Alexandru :
— De unde ești și al cui fecior ești ? Și cum te chiamă ?
El răspunse :
— Alexandru mă chiamă, și sînt feciorul lui Filip-eraiul !
Filosoful zise cătră cetățeni :
— Am auzit eu de la dascălul meu că va să iasă sabie din Macedonia și împărat de la Filip, și să știți că acesta este, și va lua lumea toată !
Și iar zise, cătră Alexandru :
— De vei fi tu împărat și vei veni la noi, milostiv să fii țării noastre !
Alexandru zise :
— Nu cu voia mea, ci cu voia lui Dumnezeu pot fi împărat !
Și se întoarse în Macedonia.
În această vreme, pe Filip îl făcuse niște boieri de își lăsase pe împărăteasa lui, pe Olimpiada, muma lui Alexandru, și luase altă împărăteasă. Alexandru auzi de aceasta pe cale, și se mînie. Iar lui Filip bine îi păru dacă auzi de Alexandru eă a venit. Și-l chemă la masă, și-l puse lingă el, și-l întrebă cum a petrecut acolo. Iar unul din boierii ce făcuse pe Filip de-și gonise împărăteasa, grăi :
— Filipe-craiule, bucură-te că îți aducem împărăteasă bună și înțeleaptă, că cealaltă era curvă !
Alexandru auzi aceasta și zise :
— Nu poate fi asta, Filipe, pînă voi fi eu viu !
Și se sculă și începu a răcni ca un leu ; și luă un scaun și lovi pe acel boier în cap și-l ucise pe loc ; și lovi pe altul, și pe loc muri și acela ; iar ceilalți săreau din foișor fără voia lor, și-și frîngeau mînile și picioarele. Iar Filip se spăimîntă și trimise să vie Olimpiada, muma lui Alexandru, și trimise îndărăt pe cealaltă crăiasă.
Și mai petrecu doi ani cu Olimpiada și căzu într-o boală grea, și zăcu un an. Iar tatarii auziră că zace Filip, și se sculară cu împăratul lor Altalmiș cincizeci de mii de tatari, pornind spre Macedonia cătră Filip-craiul; și auzi Filip, și se scârbi mult, și chemă pe Alexandru și-i zise :
— Fătul meu Alexandre ! Astăzi a venit vremea na mă găsesc bolnav ; și iată tatarii vin asupra noastră să ne prade țara și să o robească, și eu nu pot merge la război ; dar tu, fătul meu, să te scoli, să iei zece mii de macedoneni aleși, și să mergi înaintea lor, să te bați cu tatarii pentru moșia ta, și pentru țara ta, ca să nu pierzi țara, și moșia, și domnia !
Alexandru strânse treizeci de mii de oameni aleși și ieși înaintea tătarilor. Și se apropie de ei ; și merse însuși el iscoadă la tatari și-i văzu risipiți, și fără străji ; și se întoarse la macedoneni și le spuse ce-a văzut. Apoi noaptea făcură focuri multe împrejurul tătarilor; și-i loviră noaptea de trei părți ; și deteră în trîmbițe și în tîmpine ; iar taurii nu știau ce să se facă, și văzînd focuri multe împrejurul lor, se spăimîntară ; iar macedonenii intrară în ei cu sabia, și pînă în ziuă tăiară douăzeci de mii ; și le pieri și împăratul Altalmiș, și prinseră treizeci de mii vii, și-i scoaseră la cîmp. Și zise Alexandru :
— Voi, tătarilor ! Iată că vă pieri împăratul vostru Altalmiș și voi ați căzut în mâna mea. De vă veți închina mie, și voi, și țara voastră, și veți primi domn de la mine, eu vă voi lăsa ; iar de nu vă veți închina mie, cu toții veți pieri !
Tatarii grăiră :
— Craiule Alexandre ! De vreme ce ne-am pierdut împăratul, și pe noi ne-ai prins, ne închinăm ție, și noi, și țara noastră, și ne pune tu împărat, și noi să-ți dăm haraci.
Alexandru le dete domn pe vărul său Franța, foarte viteaz, și-l trimese cu tatarii în țara lor, iar Alexandru porni spre Macedonia ; ci nu sosi.
Iară Anarhos, împăratul Pelagoniei, auzind că merg tatarii spre Filip la Macedonia, scrise carte :
„Eu, Anarhos, împărat al Pelagonitului, scriu la fratele meu Filip-craiul sănătate și viață ! Am înțeles că vin tatarii asupra ta ; iară să știi domnia-ta că-ți voi veni ajutor cu oaste; în zece zile voi fi acolo !“ Iară lui Filip foarte bine îi păru. Acest Anarhos-împăratul trecuse oarecînd pe la Filip, și se cinstise foarte bine cu Filip, și văzuse atuncea Anarhos-împăratul pe Olimpiada cea frumoasă, și o îndrăgise ; și nimenea nu știa. Se sculă el cu oastea lui și se făcea a merge ajutor lui Filip, iară el mergea să apuce pe Olimpiada. Și merse pînă în Macedonia, și trimese răspuns să iasă Filip cu împărăteasa, să se întîlnească în tabără. Filip fu bucuros, că nu știa viclenia lui. Alexandru era la oaste ; iar Filip ieși cu Olimpiada în tabără, și Anarhos răpi pe Olimpiada și se întoarse înapoi. Filip avea și el puțină oaste, vru să se bată cu el, dar nu putu, și încă-l răni pe Filip foarte rău ; și s-a dus Anarhos cu mama lui Alexandru. într-această vreme sosi și Alexandru de la războiul tătarilor, și boierii spuseră lui Alexandru ; și-i ziseră :
— Alexandre ! lată, Anarhos-împăratul venit-a cu oastea lui și bătut-a pe tatăl tău și luat-a pe Olimpiada, muma ta, și a fugit cu ea !
Alexandru dobândise cai buni și arme bune de la tatari, și se repezi cu zece mii de viteji buni, pe cai odihniți, și luară în goană pe Anarhos-împăratul și-l. ajunseră fără veste ; și lovindu-l sfărîmă oastea lui și pe el îl prinseră viu și mulți cai buni și armeluară. Și aduseră pe Anarhos la Filip, și ziseAlexandru:
— Filipe, iată vrăjmașul tău !
Și se sculă Filip-craiul și junghie acolo pe loc pe Anarhos împăratul. Și zise Filip:
— Se duce sufletul meu la iad !
Apoi grăi cătră Alexandru :
— Să fii binecuvîntat de Dumnezeu și de mine, și să fie mâna ta peste toți.
Și muri și Filip, și-l îngropară cu mare cinste lângă Netinav-împăratul, tatăl lui Alexandru. Și se săvârși Filip-craiul în luna lui mai în douăsprezece zile.
