Despre războiul cu Por

Por se sculă cu oștile lui și întîmpină pe Alexandru ; și puse Por înainte zece mii de lei, iar Alexandru o mie de bivoli și o mie de tauri; și se loviră leii cu bivolii și se deteră într-o parte, iară oștile se loviră de față. Alexandru lovi oștile lui Por de trei părți, și deteră în tîmpine și în trîmbițe, si se tăiară toată ziua pînă sara, și se dete Por îndărăt ; și pieriră acolo indienii patru mii de mii, și de-ai lui Alexandru zece mii. Iară Por-împăratul dacă văzu cît a fost războiul de crîncen, își chemă boierii lui, și zise :

— Oh, dragii mei viteji ! Acum ce voi face, că iată ne băturăm și cu Alexandru, și nu-l puturăm birui ?

Ei ziseră :

— Să aducem elefanți, să facem poduri pe ei și să urcăm pe unul cîte douăzeci de arcași și să-i punem înainte.

Deci puseră cîte douăzeci de arcași pe o sută de elefanți, și-i așezară înainte, și plecară la război. Alexandru puse înainte o mie de cămile iot cu clopote, și două mii de catîri tot cu clopote ; iară elefanții se spăimîntară de vuiet și săriră înapoi și loveau oastea lui Por, și se rupseră podurile, și omorîră pe toți arcașii. Iară oștile se loviră de față și se tăiară pînă sara și se dete Por înapoi, și trecu apa Eufratului, și puse tabără acolo și sparseră podurile ; și pieriră acolo de-ai lui Por patru mii de mii, și de-ai lui Alexandru zece mii.

Filon sosi cu oastea lui odihnită, o sută de mii, și aduse și o sută de mii de cămile încărcate de bucate, să fie de toată treaba oștilor, și o sută de mii de catîri tot cu galbini, și cu taleri, să dea oștilor, și-i aduse stema de aur, de la împărăteasa lui. Alexandru se veseli dimpreună cu toate oștile ie sosirea lui Filon, și zise Filon :

— Alexandre-împărate ! Nu trebuiește să stai și să aștepți pe Por, că Por cît stă tot gîndește și se pregătește, și vin oștile din toate părțile ; ci mă lasă pe mine cu oastea mea cea odihnită să-l lovesc cum știu.

Alexandru zise :

— Dară apa Eufratului cum o vei trece ?

Filon răspunse :

— Cum vei vedea împărăția-ta !

Alexandru zise :

— Pas cu Dumnezeu !

Și zise Filon :

— Tot călărețul să puie cîte un pedestraș călare după el!

Și așa făcură. Și pe cînd ședea Por la masă să prînzească, Filon dete în Eufrat cu oștile, repede, iară apa ieși toată pe uscat, și cei dintâi se udară, iară cei dinapoi trecură pe uscat, și loviră pe Por fiind la masă, fără de veste ; și începură a se tăia. Iară Alexandru, dacă văzu așa, făcu și el ca și Filon, și trecu apa ; și loviră pe Por de trei părți, si se bătură pînă sara ; și începură indienii a se risipi, iară macedonenii a-i goni și a-i tăia cum se taie ; iară Por plecă a fugi la India cetate, și plîn-gea cu amar, și grăia :

— O, vai de mine ! Nevoiașul de mine ! Cum puternicii căzură și neputernicii se ridicară ! Cum macedonenii veniră spre Darie, și-l uciseră, și la mine veniră și mi se puseră ca scaiul în cap, și sila mea o sparseră, și nici apa Eufratului nu-i putu opri !

Și se duse Por la cetatea sa, iară Alexandru îi gonea oștije, și mulți pieriră și mulți prinse vii, și pe toți îi iertă.

Alexandru căzu pe hotarul lui Por, și zise :

— Să prade țara lui Por !

Iară Por-împăratul trimise cărți pe la toate limbile păgîne, la douăzeci și patru de limbi, la răsărit :

„Scriu eu Por-împăratul la ai mei frați și buni prietini, sănătate ! Și să știți că au venit macedonenii și m-am bătut cu ei de trei ori și mă biruiră, și puterea mea sparseră; și vă rog, fraților, să-mi veniți întru ajutor, că de mă vor bate pe mine, nici voi nu veți scăpa dinaintea lor ; și să săriți cât mai curînd !”

Limbile, dacă auziră așa, săriră în ajutor și merseră la Por-împăratul cu patru mii de mii de oameni. Iară Alexandru trimese pa Filon cu carte la Por :

„Scriu eu Alexandru, împăratul peste toți împărații, ție, Por-împărate, sănătate ! Și să știi că capul plecat nu-l prinde sabia niciodată. Așa tu, închină-te mie și să fii în pace, și-ți ține împărăția, și-mi trimete haraci și oaste pe an; iar de nu vei face așa, noi să ne batem amîndoi, căci ție nu-ți este milă de indieni, iar mie îmi este milă de macedoneni ; căci este și păcat să moară toți vitejii pentru noi. Ci să ieșim amîndoi din tabără singuri, și să stea oștile pe loc, pînă ne vom bate amîndoi, și de mă vei bate, tu vei fi împărat a toată lumea, iară de te voi bate, eu voi fi împărat a toată lumea !“

Filon merse sol la Por, și-i zise Por :

— Tu ești Filon ?

El răspunse :

— Eu sînt!

Por zise

— Filon, închină-te mie, căci de astăzi Alexandru ucis este de mine ; iar tu te închină mie, și să-ți dau fata mea, și din împărăția mea jumătate !

Filon zice :

— Nici lumea toată nu mă va despărți de dragostea lui Alexandru !

Por zise :

— Pasă și spune lui Alexandru să iasă să ne lovim amîndoi cum a zis el, și să stea oștile pe loc !

Și merse Filon la Alexandru, și spuse că Por este gata să se lovească. Alexandru întrebă :

— Ce viteaz este Por ?

Filon zise :

— Are trupul de cinci coți, dar este putred ; iar bun viteaz este ; ci pasă, Alexandre, că-l vei bate, că norocul tău mare este și Dumnezeu Savaot puternic este !

Alexandru îngenunche și se rugă lui Dumnezeu și zise :

— Dumnezeul tuturor Dumnezeilor, cela ce te măresc heruvimii și serafimii, Savaot Dumnezeu, ajută-mi astăzi împotriva lui Por-împăratul !

Și își luă platoșa și își puse coiful în cap, apucă sulița și încălecă pe Ducipal, și ieși din mijlocul oștilor. Și se întîlni cu Por ; și se izbiră cu sulițele, și se frînseră sulițele, și scoaseră buzduganele și se loviră de cîte zece ori în cap. Por scoase sabia. Alexandru stătu și grăi :

— Por-împărate ! Cred că noi n-am grăit așa.

Por stătu și zise :

— Cum ?

Alexandru zise :

— Să stea oștile pe loc, pînă ne vom bate amîndoi.

Por se întoarse înapoi să certe oștile ; iar Alexandru strînse pe Ducipal și scoase hangerul și-l lovi subțioară prin încheieturile platoșelor, și-l junghie pe Por, iar Ducipal luă pe calul lui Por cu gura de cerbice și-l răsturnă jos ; iar Por căzu de pe cal; și muri acolo Por-împăratul. Iar indienii dacă văzură așa, plecară a fugi, iar Alexandru a-i goni, și-i tăia cum se taie. Și pieriră acolo indieni trei mii de mii, și ceilalți se închinară lui Alexandru ; iar limbile cele păgîne fugiră și scăpară prin țările lor.

Pe Por-împăratul îl puse Alexandru în căruța lui cea de aur și-l duse la cetatea lui în India, cu toate oștile. Iar împărăteasa lui Por ieși înainte cu zece vlădici și cu zece mii de popi, și-și sfîșie împărăteasa lui Por contășul pînă la pămînt, și se despleti, și cu zece mii de fete, tot despletite, plângea cu jale mare. Alexandru porunci de-i puseră lui Por stema în cap și-l așezară în patul de aur, și-l duseră în cetatea lui, și-l îngropară cu cinste mare, învălit cu caftan de aur; și se săvîrși Por în luna lui iunie în douăzeci și șapte de zile, în India, în scaunul lui. Și era cetatea lui Por de patru ori cît bate săgeata, și păreții tot poleiți cu aur, și acoperămîntul cu aur'și trei sute de stâlpi de marmură tot poleiți, și patru mii de pietre nestimate, de luminau toată noaptea ca soarele, și alte cîte n-am putut scrie, nici n-am văzut nică-ierea, și nu va fi auzit nimenea, nici cu mintea va fi gîndit. Și începură a scoate vistieriile lui Por, și scoaseră o sută de mii de cai hrăniți arăpești, o sută de mii de cai indienești tot cu țoluri de ma-tasă, și scoaseră zece mii de lei tot cu zgarde de aur și douăzeci de mii de lei toți învățați, și douăzeci de mii de pardosi, și scoaseră zece mii de săbii ferecate cu aur, și scoaseră o sută de mii de blide de aur, și scoaseră o sută de mii de potire de aur, și scoaseră o sută de mii de elefanți, și două sute de mii de cămile, și două sute de mii de catîri, și o sută de mii de boi înjugători, și douăzeci de mii de șoimi și zgripțori, și zece mii de ogari, și cinci mii de case pline de galbini, și zece mii de case pline de argint. Și șezu Alexandru acolo un an, și se veseliră macedonenii cu indienii ca frații și dete împărăția Indiei lui Antioh-voievodul.