Începutul cu Darie-Împărat

Marele Darie-împărat auzi că a murit Filip, craiul Macedoniei, și a rămas cocon tînăr, și trimese sol și carte, pe Candarcus, la boierii lui Filip :

„Eu Darie, împărat peste toți împărații, și întoc mai c u Dumnezeu și luminat tocmai ca soarele, și Dumneze ul perșilor, împăratul împăraților și al tuturor domnilor domn, scriu vouă, macedonenilor, care sunteți mai-marii boieri ai lui Filip. Să știți că am înțeles că a murit împăratul vostru și a rămas fiul său mic ; și mie îmi pare rău de Filip și-mi este milă de f iul său ; și așa îmi este voia, să-l trimeteți în împărăția mea să stea pînă va f i de domnie. După aceea iară îl voi trimete la moșia lui. Iată, până v-am trimes să vă fie domn Candarcus și să- mi dați haraci și oaste cînd va trebui; iară pe feciorul lui Filip să-l trimeteți la mine cu toate steagurile lui, să slujească porții mele ; că sînt la mine patruzeci de fii de împă ra ți mai mari decît dânsul . Și altmintrelea să nu faceți!“

Candarcus veni în Macedonia și merse la Potolomei-voievodul, iară Potolomei merse cu el la Alexandru. Și auzi Alexandru că vine solul lui Darie-împăratul, să fie el stăpînitor în Macedonia; și seașeză pe scaunul tatălui său, de aur, și-și pusestema în cap; și avea voinici tineri împrejurul jețului : toți cu lanțuri de aur. Deci merse Potolemei cu solul lui Darie la Alexandru, și se închinară lui Alexandru, și-i deteră cartea. Iar logofătul ceti cartea, și Alexandru ascultă și se mînie, și rupse cartea zicînd :

N-ar trebui Darie să grăiască cu picioarele, și la cap să nu cate ; nu sînt macedonenii așa cum i se par lui.

Și se duse solul la gazdă. Alexandru scrise carte lui Darie :

„Eu Alexandru, viteazul și împăratul Macedoniei scriu ție, Darie, sănătate și-ți mulțămesc de cartea nur mi-ai trimes! Ce te îngrijești tu de țara uimi ? Și pe mine mă poftești, tînăr, să slujesc porții tale, și să mă hrănești. Iar dacă mă socotești fiu mic ce sug țîță, lasă-mă pînă voi înțărca de la țîța maicii mele, apoi voi veni la tine să mă hrănești; iară pe Candarcus să nu-l mai trimeți la Macedonia, că nu-l vei mai vedea, că macedonenii nu sînt așa fără cap, cum îți pare ție.“

Alexandru cinsti și dărui pe sol, și-i dete cartea să o ducă lui Darie.

Și cetind-o Darie, începu a râde ; iară Candarcus zise :

— Împărate ! Nu trebuiește să rîzi de niște cuvinte ca acestea, căci după cât îl văzui, era cocon tînăr, dară mintea de bătrîn i-a fost.

Iară Darie, chemînd pe alt boier, pe nume Calidonus, îl mînă pe acela la Alexandru ; și-i trimese jucării mici de copil, și două rotile să se joace, și două racle, și doi saci de mac, și cartea lui :

„Eu Darie-împăratul, Dumnezeul perșilor, scriu ție, fătul meu Alexandre, sănătate ! Află că n-am știut că ești atît de înțelept; dar te pricepui la solia dintăi; și să știi că înțelepciunea tinerilor scurtă este. Iată că ți-am trimes două racle deșerte să le umpli cu haraci, și ți-am trimes doi saci de mac să-l numeri, ca să afli numărul oștirii mele. Iară tu curînd să-mi trimeți haraci; și de nu vei trimete, vei ; veni legat la mine.“

Și trimese pe Calidonus sol în Macedonia ; și se, înfățișă solul la Alexandru, care sta în jețul lui de aur și cu stema în cap. Solul dete cartea și o ceti Alexandru, apoi clătină din cap și zise :

— O, nenorocite Darie ! Cu mărirea ta deșartă, tu cu Dumnezeu te potrivești, iar mie-mi pare că nici unui om de pe pămînt nu te vei potrivi.

Și Alexandru începu a mînca macul, și sparse raclele și pe sol îl trimese la gazdă.

Alexandru scrise apoi carte lui Darie ;

„Sănătate ! Și să știi că de toată cinstea ai fost, iară acum ai ajuns în mintea copiilor. Cu acestea ce mi-ai trimes tu mie, tu-mi cugeți bine să fiu împărat de lume : că aceste roate sunt pământul, și cum se învîrtește pământul și aceste roate, așa te vei învîrti tu înaintea mea ! Raclele tu mi le-ai trimes plocon, iară macul eu l-am mâncat.

Și eu iți trimet o traistă de piper să-l mînînci tot, să vezi că macedonenii sunt lei, iară perșii sunt oi; și te rog să-ți ții săritul cu perșii tăi”.

Alexandru porunci să se strîngă ostile lui pe cîmpul Filipusului, și veniră toți boierii și macedonenii și aflară optzeci de mii de oaste și zece mii de macedoneni aleși, și tocmi oștile, și se gătiră de război cu oaste mare.