Când a făcut Dumnezeu pământul, cerul era aproape de pământ. Puteai să pui mâna pe el. Atunci Dumnezeu vrea să aibă pe oameni aproape de el, ca să le dea tot ce vor avea nevoie şi să nu ducă grijă de nimic.
Cu timpul, lumea s-a înmulţit şi s-a făcut rea, para focului. Se omorau între ei, se furau şi înjurau pe Dumnezeu, încât el auzea din cer tot ce se petrecea pe pământ.
Într-un timp, Dumnezeu n-a mai putut răbda răutatea oamenilor şi a dat un potop de a omorât multă lume, a scufundat multe sate şi oraşe şi au scăpat numai oameni buni şi credincioşi lui Dumnezeu. După asta a ridicat cerul sus, sus de tot şi l-a sprijinit pe trei stâlpi de argint.
Acum Dumnezeu nu mai aude toate relele de pe pământ şi poate să se odihnească şi el mai în linişte de înjurăturile oamenilor.