Legenda Voroneţului

Ştefan-Vodă cel Bun, bătându-l turcii la Războieni, au mers să intre în cetatea Neamţului. Şi fiind mumă-sa în cetate, nu l-au lăsat să intre şi i-au zis că pasărea în cuibul său nu piere. Că să se ducă în sus, să strângă oaste, că izbânda va fi a lui. Şi aşa, pe cuvântul mâne-sa, s-au dus în sus şi au strâns oaste.

Iar împăratul turcesc au venit cu toată puterea lui la Cetatea Neamţului. Şi au suit puştile deasupra unui munte dinspre Moldova. Şi au început a bate Cetatea Neamţului foarte tare. Iar pe acea vreme era un neamţ închis în cetate. Şi văzând că bat cetatea, au zis păzitorilor să spună mumei lui Ştefan-Vodă să-l sloboadă de la închisoare, din temniţă, pe dânsul, că el va mântui cetatea de acel greu. Deci, slobozindu-l pe acest neamţ de la închisoare, s-au şi apucat acel neamţ de au îndreptat puşcile din cetate asupra turcilor, unde stau acolo în munte. Şi au şi lovit în gura unei puşci turceşti, de au sfărâmat-o. Şi au început a bate în corturile turcilor, cât şi boldul de la cortul împăratului l-au sfărâmat. Deci n-au mai putut sta turcii întru acel vârf de munte, de unde avea cetatea nevoie.

Iar Ştefan-Vodă, mergând de la Cetatea Neamţului în sus, prin Moldova, au mers şi la Voroneţ, unde trăia un părinte sihastru, pe nume Daniil. Şi bătând Ştefan-Vodă în uşa sihastrului, să-l descuie, au răspuns sihastrul să aştepte Ştefan-Vodă afară, până ş-a istovi ruga.

Şi după ce ş-a istovit sihastrul ruga, l-au chemat în chilie pe Ştefan-Vodă. Şi s-au ispovedit Ştefan-Vodă la dânsul. Şi au întrebat Ştefan-Vodă pe sihastru ce va mai face, că nu poate să se bată cu turcii: închi-na-vă ţara la turci, au ba? Iar sihastrul au zis să nu o închine, că războiul este a lui, numai, după ce va izbândi, să facă o mănăstire acolo, în numele Sfântului Gheorghe, să fie hramul bisericii. Deci au şi purces Ştefan-Vodă în sus, pe la Cemăuţi şi pe la Hotin şi au strâns oaste, feluri de feluri de oameni. Şi au purces în jos. Iar turcii, înţelegând că va să vie Ştefan-Vodă cu oaste în jos, au lăsat şi ei Cetatea Neamţului de a o mai bate şi au început a fugi spre Dunăre. Iar Ştefan-Vodă au început a-l goni în urmă şi a-l bate, până i-au trecut de Dunăre. Şi întorcându-se înapoi, Ştefan-Vodă s-au apucat de au făcut mănăstirea Voroneţului. Şi au pus hramul bisericii Sfântul Gheorghe.