Legenda lupilor

A fost odată un om care avea doi copii. Dar el n-avea ce să le dea de mâncat, căci abia câştiga ceva de azi pe mâine.

Odată se duse el în pădure şi acolo dete de un om bătrân, bătrân. Acesta îl întrebă unde se duce. El îi mulţumi şi îi răspunse:

Mă duc să-mi caut de ale gurii pentru mine şi pentru copii, că murim de foame.

Şi fiindu-l milă moşneagului, care nu era altul decât Dumnezeu, îi dete un băţ şi-l spuse că dacă va da de trei ori cu el de pământ, va avea tot ce doreşte.

Omul nostru luă băţul, se duse acasă şi trăi câtăva vreme tare bine.

Dar traiul bun îl făcu încetul şi îngâmfat. El voia să fie toată lumea a lui şi toţi ceilalţi oameni să moară. Dumnezeu însă veni iar în chip de moşneag şi-l luă băţul cel minunat. Pe copiii lui îi făcu lupi.

Cică de atunci umblă ei tot flămânzi după pradă şi nu se mulţumesc niciodată cu cât au. De aceea sugrumă turmele şi-s duşmanii oamenilor, cum erau ei odată, când trăiau prea bine.