Povestea bâtlanului

După ce Dumnezeu a făcut lumea şi toate vietăţile, a rânduit care dintre ele să stea pe pământ, care să zboare în aer, care să se vâre sub pământ şi în apă. Şi a chemat Dumnezeu slugile, poruncindu-le să meargă câte una cu fiecare soi de vietate şi să le arate locul de trai.

Între slugile lui Dumnezeu se afla şi stârcul. Lui i-a poruncit să pună într-un sac şerpii, şopârlele, broaştele, peştii, racii, melcii şi multe altele, să le ducă la baltă şi să le lase acolo.

Dumnezeu a zis stârcului:

Ia seama să nu dezlegi cumva sacul pe drum, căci atunci vor ieşi lighioanele din el şi nu le vei mai putea strânge în sac, ca să le duci la apă.

Luând stârcul sacul în spate, plecă la drum.

Merse el cât merse, până ce l-a ajuns oboseala şi s-a pus la marginea drumului să se odihnească puţin. Sacul stătea alăturea şi tot privea cum se zbat înăuntru fiinţele celea, de-ţi era milă de ele.

Ce-l veni stârcului în minte? El zise în gândul lui: „oare ce ar fi dacă aş dezlega sacul, ca să văd cum stau lighioanele celea?”

Zis şi făcut. Stârcul, uitând porunca Ziditorului lumii, dezleagă sacul. Ce să vezi după asta? Cum au simţit vietăţile că sacul e slobod la gură, ţâşt! Ţâşt! Hop! Ţup! Afară.

Dă stârcul cu grabă mare să le prindă şi să le strângă la loc, da n-a fost chip. Unele s-au ascuns prin găuri, altele prin ierburi şi numai puţine au fost prinse. Şopârlele, iute la picior, au fugit toate pe câmp; parte din şerpi, din melci, n-au avut timpul să iasă, iar peştii şi racii au rămas în fundul sacului, la umezeală.

Şi aşa a fost întâmplarea stârcului, că numai puţine lighioane au fost duse la apă; celelalte s-au împrăştiat pe câmpii şi lunci.

Şi s-a întors stârcul trist, cu capul în jos, înaintea Stăpânului lumii. Dumnezeu l-a mustrat şi l-a pedepsit, ca neam din neamul lui, cât or trăi, să umble mereu să adune şopârlele risipite pe lunci.

Şi spune povestea din bătrâni că de atunci stârcul umblă să prindă broaşte, şerpi şi şopârle, ca să-şi umple iar sacul.

De cărat la baltă, nu le mai cară, ci le mănâncă orişiunde le găseşte, ca să se răzbune pe ele, că au fugit din sac.

Şi aşa are să fie până la sfârşitul lumii.