Privighetoarea şi turturica

Apoi se zice că privighetoarea s-a apucat la rămăşag cu turturica: să steie amândouă într-o noapte de vară, fără să doarmă şi să asculte şi care dintre ele va învăţa mai multe cântece, aceea să ia rămăşagul.

Cum a dat sara, turturica a adormit butuc şi tocmai dinspre ziuă s-a trezit la strigătul unui om, care nu-şi putea prinde calul: turrr! Turrr! Şi dacă a auzit ea aşa, n-a mai putut să doarmă şi cu atâta s-a ales dintr-o noapte întreagă.

Privighetoarea a vegheat toată vremea, de cu sară şi până dimineaţă şi a învăţat douăsprezece cântece minunate: şuieră ca ciobanul, asmuţă câinii, mă rog, ian ascultaţi-o!

Când a prins a se înroşi geana răsăritului, numai iaca şi turturica lângă privighetoare. Vedeţi, tot ea mai harnică!

Ei, cumătrică, cum ţi s-a părut noaptea?

Cum să mi se pară, cumătră? Frumoasă, cum n-am mai fi văzut de când am eşit din ou, dar dumitale?

Şi mie, zice turturica, da să vedem ce ştim. Ia începe dumneata întâi!

Şi începu privighetoarea a cânta ca acum de-a mai mare dragul s-o asculţi. A-nlemnit şi turturica şi buceagul dimprejur de atâta măiestrie. După ce termină, turturica îi spuse:

Apoi eu, cumătriţă, am adormit şi m-am trezit tocmai la strigătul unui om care nu-şi putea prinde calul şi atâta am învăţat: turrr! Turrr!

Şi a câştigat astfel rămăşagul privighetoarea. Din vremea aceea privighetoarea, pentru o noapte de veghere, e cea dintâi din partea cântecelor. În fiecare noapte cântă, iar turturica se culcă şi când se luminează de ziuă se trezeşte şi ea şi prinde a cânta, după cum a învăţat: turrr! Turrr!

Vedeţi, dragii moşului, că cine-l harnic, poate pricepe cu puţină osteneală orice lucru, pe câtă vreme leneşul bate din buze.