Rîndunica şi soarele

Avea un om trei fete şi o herghelie de cai. Tatăl lor zice:

Când aş avea un băiat, da el s-ar duce şi-ar paşte caii aceştia, da aşa fetele nu mai pot nimica!

Da cea mare spune:

Mă duc eu, tată!

Hei, ai mai paşte tu caii!

Ii pasc, tată!

I-a făcut straie bărbăteşti şi i-a dat puşca; şi ea a pornit cu caii să-l pască. Tată-său s-a prefăcut într-un lup şi s-a ascuns sub pod. Când a ajuns ea la pod, da şi tată-său face: Hoa! La dânsa. Da ea:

Of, mă tem, iaca lupu!

Se întoarce înapoi şi aduce herghelia. Da cea mijlocie zice:

Mă duc eu, tată!

Hai, du-te!

Se duce ea, acea mijlocie. Tată-său se face iar un lup şi iar la dânsa: Hoa! Ea se sperie şi se întoarce cu caii acasă. Acea mică zice:

Mă duc eu, tată, cu herghelia!

Hei, dragul tatei, n-a păscut-o cea mare, nici cea mijlocie şi îi paşte-o tocmai tu?

— Mă duc!

— Du-te! Dumnezeu să-ţi ajute!

S-a pornit ea. Tată-său iar la pod. Ea merge şi tată-său iar la dânsa: Hoa! Da ea:

— Care-l acela?

L-a întrebat până în trei ori. Ea era năzdrăvană. A treia oară a vrut să deie cu puşca în tată-său.

Stai, draga tatei, că-s eu!

S-a pornit mai departe. I-a păscut ea trei ani de zile, până a ajuns pe locul soarelui. Şedea acolo cu caii; iată că vine sfântul Soare şi zice:

Haide, măi vere, la mine şi te-oi ospăta cu oleacă de borş, că de când eştu tu dus de acasă ţi-a fi fiind a mânca de borş!

El l-a chemat să-l afle, îi fată ori bărbat. S-au dus, au stat la masă, au mâncat amândoi. Ea s-a întors la cai. Da el a vorbit cu mama lui:

Mamă, tare mi-ar plăcea. Când aş şti că îi fată, eu aş lua-o! Da mamă-sa a făcut:

Ia desăra să o pofteşti să se culce cu tine. Vă veţi culca amândoi pe un căpătâi şi eu ţi-oi pune o stiblă de busuioc sub cap şi una lui.

Da căţeluşa a ascultat, că ea şi cu căţeluşa porni la drum. Se duce la fată şi spune aşa:

Fată frumoasă, iaca feciorul Soare vrea să te ispitească, se te vadă, dacă eşti fată ori bărbat. Te-a chema desăra să te culci la dânsul şi vor pune câte o stiblă de busuioc la amândoi. Da eu m-oi tăvăli toată noaptea pe stibla ta şi a fi veştedă ca şi a lui. Atunci nu te-a pricepe că eşti fată.

S-a tăvălit căţeluşa toată noaptea pe stibla ei. Când s-a sculat mamă-sa şi s-a dus şi le-a văzut: cum era a lui şi a ei, îi zice:

Hei, dragul mamei, nu-l fată, îi tot flăcău! Da el face:

Hei, mamă, ba chiar îi fată, aşa-mi spune inima mea!

Dragul mamei, dacă socoţi că-l fată, iaca vine ziua cea de târg şi te du la târg cu dânsa: „Haide, măi vere şi te-l plimba cu mine”. Şi-l vei duce la straiele cele bărbăteşti şi ea, dacă a fi, mamei, fată, o să zică aşa: „Ce m-ai adus, măi vere, la straiele acestea bărbăteşti, haide şi mă duce la straie femeieşti, mie acelea îmi trebuie”. Da căţeluşa a ascultat şi s-a dus şi i-a spus:

Fată frumoasă, o să te ducă la Bebei (Volintir, târg în judeţul Cetatea Albă) şi o să te ispitească. O să te ducă la straie feteşti, da tu după inima ta ţi-l drag după dânsele; da să taci, să zici aşa: „Du-mă mai bine la straie bărbăteşti, că nu-mi trebuie de acestea!”

A dus-o el la Bebei. El iară se mâhneşte, că n-o putut s-o afle că-l fată. S-a pornit înapoi acasă, a venit iară la herghelie. El se duce şi zice:

Hei, mamă, chiar îi fată! Da căţeluşa îi spune ei:

El o să te îmbie să te scalzi. Da eu m-oi face un lup şi m-oi băga în herghelia ta. Da tu să zici aşa: „Intră dumneata întâi că eu nu ştiu locurile”.

S-a sculat dimineaţa şi s-a dus la scăldat. El s-a dezbrăcat şi a intrat în apă şi aştepta şi pe ea. Da ea s-a dezbrăcat la jumătate şi căţeluşa s-a făcut un lup ş-a dat în herghelia ei. Ea s-a îmbrăcat şi s-a dus la herghelia ei. S-a pornit la casa ei la părinţi, că de trei ani nu-l mai văzuse. Părinţii gândeau că s-a prăpădit. Ea a ajuns acasă şi a dat herghelia în ograda lor. Când a ajuns ea în poarta casei, sfântul Soare a făcut un leagăn de mătase. S-au suit fetele să le deie. Se dau şi se coborau. Lor nu le făcuse nimică. Da ea când s-a suit, Soarele a ridicat-o în sus, a luat-o. Mamă-sa a plâns şi a zis aşa:

Hei, dragul mamei, de trei zile de când ai venit, eu cu tine n-am grăit!

Da fetei i s-a părut că mamă-sa i-a zis trei ani de zile să nu grăiască. Când a adus-o acolo, ea mai frumoasă nici nu mai putea să fie în lume. Dacă era mută, nu grăia. Da Soarele cu mă-sa se văicărea:

Ce să facem noi cu dânsa? S-o mântuim, nouă mută nu ne trebuie. Hai şi om trimite-o la baba Colţă să ceară sita, să facem nunta!

Fata s-a pornit la baba Colţă. S-a dus la Sfânta Vineri:

Mătuşică, nu ştii unde-l casa babei Colţă? Da ea i-a spus:

— Ia, ia, se vede de acolea, du-te, că mai sunt două case şi a treia îi a ei. Na-ţi un prosop, că ţi-a trebui vreodată!

S-a dus la Sfânta Sâmbătă s-o întrebe. Tot aşa:

— Nu ştii, unde-l casa babei Colţă? I-a spus:

— Du-te la Sfânta Duminică şi îi casa ei lângă dânsa. Na-ţi o perie că ţi-a trebui vreodată, strânge-o.

S-a dus la Sfânta Duminică. Sfânta Duminică a zis aşa:

— Hei, copilă, te-a trimis să te mănânce. Da iacătă-o casa ei. Na-ţi cutia asta. S-o strângi, că ţi-a trebui.

Ea a ajuns la bordeiul babei Colţă. Baba Colţă şedea şi se uita la fereastră. Da ea zice:

— Asta-i casa babei Colţă?

— Asta, poftim în casă!

Ea a intrat în casă. Baba Colţă a zis:

— Stai pe laiţă, că eu mă duc să aduc sita din ceea casă şi ţi-oi da-o. Da un şoarece iese:

— Ţiu, ţiu, fată frumoasă, ia sita şi pe uşă, că baba Colţă îşi ascute dinţii pe oglindă să te mănânce!

Da ea şede şi grăieşte:

— Ce, măi şoarece, măi, grăieşti tu degeaba! El zice:

— Ia sita şi pe uşă!

Ea ia sita şi pe uşă. Şi porneşte. Baba Colţă o ia din urmă şi după dânsa, cât pe ce s-o ajungă. Da fata zvârle peria. Se face o pădure. Da ea roade, roade. A ros-o şi a mântuit-o şi iară după dânsa. Ea zvârle cutia. Se face o scală de piatră. Ea roade şi piatra şi după dânsa! Da ea zvârle prosopul. Se face o apă mare. Da ea sorbeşte apa, sor-beşte! Până a mântuit de sorbit apa, a ajuns şi ea acasă la Soare. Da el era mire cu alta. El jupuia un miel la gura cuptorului şi-l erau pline mâinile de sânge. Da ea zice:

— Na-vă sita, că v-am adus-o să facem nunta!

El când a văzut-o că a grăit, a apucat-o de gât să o sărute. N-a mai dovedit să spele mâinile. Da ea s-a făcut o rândunică. Da dacă a văzut că s-a făcut rândunică, dă cu cuţitul s-o taie. Da ea a zburat pe ho-geac afară. Când a dat cu cuţitul, a ajuns-o peste coadă.

De atunci rândunelele au guşa roşie şi coada tăiată.