Busuiocul la creştini

Multă vreme nu s-a ştiut unde era ascunsă de evrei crucea pe care îşi vărsase sângele Domnul nostru Isus Hristos.

Creştinii din toate părţile doreau cu ardoare să afle acest scump odor.

Dar, la ce ar fi folosit descoperirea sfintei cruci a Domnului pe acele vremuri, când creştinii abia se puteau aduna prin peşterile din păduri să se roage?!

Peste 30 de ani, aceste nepreţuite moaşte au rămas ascunse, dar nevătămate, prin puterea lui Dumnezeu.

Tocmai pe timpul Sfântului Constantin cel Mare, crucea Domnului a fost scoasă la iveală.

Într-adevăr, că şi Sfânta Elena, mama împăratului Constantin, a mers la Ierusalim şi cu cheltuieli mari a făcut săpături pe Golgota, dar în zadar. Parcă pământul nu voia să libereze din tainica lui tăcere sfântul odor demult dorit de creştinătate.

Dar iată, spune o veche tradiţie creştină, că pe o coastă a sterpei Golgota, era un petec de loc, unde creştea în fiecare an, din timpuri neştiute de cercetători, un covor de flori verzi şi mirositoare, cine ştie de ce mână binecuvântată semănate.

Era o micuţă grădină de busuioc.

Sub această binecuvântată grădină de busuioc era ascunsă crucea răstignirii Domnului.

— Într-adevăr, făcându-se şi în acest loc săpături, s-a aflat, întreg şi în cea mai bună stare, lemnul crucii Domnului.

Dacă regăsirea crucii a adus mare bucurie, apoi mult mai mare a fost uimirea când crucea Domnului făcea şi minuni, tămăduind pe cei bolnavi, care cu credinţă se atingeau de ea.

Şi de atunci a rămas busuiocul ca floare blagoslovită, care împodobeşte crucea creştină şi se întrebuinţează la diferite sărbători ale bisericii creştine.