Coacăza

Unele neamuri numesc coacăza sau pomuşoara rodul Sfântului Ioan.

Cică odată, Sfântul Ioan Botezătorul, după multă pribegie în nişte ţinuturi pustii şi stâncoase, flămând şi rupt de oboseală şi de sete, ajunse la un tufiş. „Ah, dacă aş găsi măcar aici ceva răcoritor”, oftă el.

Dar în toată întinderea zării nu se vedea casă de om, nici vreun izvor ori vreo plantă roditoare.

Doborât de oboseală, el adormi la umbra unei tufe.

În timpul nopţii, tufa se aplecă prietenoasă peste Botezătorul adormit. Când se zori de ziuă, Sfântul Ioan se trezi. Dar cât de mare îi fu mirarea când văzu că tufa, care în ajun nu avusese decât frunze verzi, era plină acum de o mulţime de boabe roşii, care atârnau prinse minunat, ca nişte ciorchine de ramurile subţirele.

Sfântul Ioan gustă din minunata poamă roşie şi mulţumi Domnului pentru darul ce îi trimise.

De atunci pomuşoara s-a înmulţit şi s-a întins pretutindeni, amintind oamenilor minunile Atoateţiitorului.