Pavel Chinezu.
Pe timpul când românii din Transilvania, Banat şi Crişana îşi aveau voievozii lor, în fruntea satelor şi a ţinuturilor mai mici stăteau judecii sau cnejii români. În timp de pace, aceştia erau judecători, iar în timp de război, căpitani. Ei erau boieri români, dar nu de cei care asupreau pe ţărani.
Cu timpul, regii Ungariei au început să-l asuprească pe cnejii români, silindu-l să-şi părăsească legea strămoşească, iar cei care nu.
Legende istorice se supuneau îşi pierdeau drepturile de cneji şi ajungeau ţărani simpli. Mulţi se ridicau, prin vitejie, în războaie, iară la rangul de mai înainte. Unul dintre aceştia a fost şi Pavel Chinezu*.
Pavel Chinezu a trăit pe timpul lui Matei Corvinul. Era din neam de cneaz român. Familia lui Pavel îşi pierduse drepturile de cneaz, aşa că el ajunsese fecior de morar la moara din Ciucea, lângă Criş.
Pavel era atât de tare, încât ridica butoiul cu apă şi bea din el ca dintr-un pahar. Piatra de moară o ţinea în mâini ca şi cum ar fi numai un cârpător de lemn.
Odată au trecut pe lângă moara din Ciucea nişte boieri mari. Fiin-du-le sete, au cerut apă. Pavel a umplut o ulcică cu apă şi, punând-o pe o piatră de moară, le-a dus-o boierilor. Aceştia s-au mirat mult de tăria lui şi unul din ei i-a zis:
Pagubă, să stea un voinic ca tine la moară! Intră în armată şi luptă contra turcilor!
Pavel a pornit bucuros şi a intrat în armată. În luptele cu turcii s-a dovedit atât de viteaz, încât în curând a ajuns căpetenie de oaste şi mai târziu chiar ban de Timişoara, adică voievod al Banatului.
Odată a fost o luptă mare între turci şi creştini pe Câmpul Pâinii, în judeţul Hunedoara. Armata transilvăneană era p-aci să fie bătută, când sosi Pavel Chinezu în ajutor, cu armata lui de români bănăţeni. În amândouă mâinile cu câte o sabie, el secera pe turci cum se seceră grâul.
Îngroziţi, turcii rămaşi în viaţă fugiră în munţi, unde partea cea mai mare din ei fură omorâţi de români.
Iar după luptă, s-a încins între soldaţii creştini un ospăţ mare, la care Pavel a jucat bătuta, ţinând câte un turc în dinţi, subsuoară şi într-o mână.
