BĂRBĂTUŞ SAU FEMEIUŞCĂ1

Se povesteşte, printre feluritele snoave despre marele Chosru', împăratul Persici, că acestui împărat îi plăcea tare mult peştele. Într-o zi, pe când sta pe terasa palatului împreună cu soţia sa, preafrumoasa Şirin, veni la el un pescar să-i aducă în dar un peşte mare şi frumos din cale-afară. Împăratul, bucuros de dar, porunci să i se dea pescarului patru mii de drahme. Ci preafrumoasa Şirin, 1 La M. A. Salie: Povestea cu Şirin fi pescarul.

2 Chosru – împăratul persan Chosrocs II, care a domnit intre 590-628; povestea dragostei dintre el şi soţia sa Şirin a constituit tema multor opere pocticc.

Care niciodată nu se împăcase cu filotimia prea darnică a împăratului, aşteptă să plece pescarul şi spuse:

Nu este îngăduit să fii aşa de risipitor încât să-i dai unui pescar patru mii de drahme numai pentru un peşte. Trebuie numaidecât să-i iei banii îndărăt, altminteri, de aci înainte, toţi cei care îţi vor mai aduce vreun dar au să-şi salte nădejdile de la preţul acesta în sus; şi n-ai să poţi să faci faţă nădejdilor lor!

Împăratul Chosru răspunse:

Ar fi de ruşine pentru un împărat să ia îndărăt ceea ce a dat. Să uităm, aşadar, ceea ce s-a petrecut!

Ci Şi rin răspunse:

Nu! Nu se poate să laşi lucrurile aşa! Este un mijloc de a lua banii îndărăt, fară ca pescarul ori altcineva să aibă ce cârti. Nu ai decât să-1 chemi înapoi pe pescar şi să-1 întrebi: „Peştele pe care mi l-ai adus este de parte bărbătească ori de parte femeiască?" Dacă răspunde că este de parte bărbătească, i-l dai îndărăt şi-i spui: „Eu vreau unul de parte femeiască"; iar dacă spune că este de parte femeiască, i-l dai tot aşa îndărăt şi-i spui: „Eu vreau unul de parte bărbătească!" împăratul Chosru, care o iubea cu o dragoste peste măsură pe frumoasa Şirin, nu vroi s-o supere şi, măcar că plin de părere de rău, se grăbi să facă ceea ce îl sfătuise ea. Numai că pescarul era om ascuţit la minte şi la limbă, aşa încât atunci când Chosru, întorcându-l din cale, îl întrebă: „Peştele este de parte bărbătească ori departe femeiască", el sărută pământul şi spuse:

Peştele acesta, o, Măria Ta, este fătălău!

La aceste cuvinte, Chosru se umflă de desfătare şi începu să râdă, pe urmă porunci cămăraşului să dea pescarului opt mii de drahme, în loc de patru mii. Pescarul se duse cu cămăraşul care îi numără cele opt mii de drahme, puse banii în sacul ce-i slujise la aducerea peştelui şi plecă.

Da când ajunse în curtca palatului, lăsă, ca din nebăgare de seamă, să cadă din sac o drahmă de argint. Pe dată sc repezi să-şi pună sacul jos, să caute acea drahmă şi, când o găsi, să dea semne de mare mulţumire.

Or, Chosru şi Şirin îl priveau de pe terasă şi văzură cele ce se petrecură. Atunci Şirin, bucuroasă de prilejul ce i se ivea, strigă.

În clipita aceasta a istorisirii sale, Şeherezada văzu că sc luminează de ziuă şi tăcu sfioasă.

Dar cândfu cea de a trei sute optzeci/'doua noapte şirin strigă:

Ia te uită ce mai pescar! Mare cârpănoşenic de om! Scapă o drahmă pe jos şi, în loc s-o lase acolo ca s-o găsească vreun sărman, el atâta-i de nemernic încât o adună numaidecât, ca nu cumva să sc bucure de ea vreun biet nevoiaş.

La cuvintele acestea, Chosru sc simţi atins până în suflet şi, trimiţând după pescar, îl mustră:

O, fiinţă nevolnică, de bună seamă că nu eşti om, de vreme ce ai un suflet atâta de mişel! Are să te piardă zgârcenia care te-a îndemnat să laşi jos un sac plin cu aur ca să cauţi o amărâtă de drahmă căzută spre norocul vreunui nevoiaş!

Atunci pescarul sărută pământul şi răspunse:

Deie-i Allah viaţă lungă împăratului nostru! De-am luat de pe jos acea drahmă, n-am făcut-o din pricină că aş pune marc preţ pe o drahmă, ci pentru că în ochii mei ea arc o mare însemnătate. Au nu poartă drahma aceea pe o parte chipul împăratului, iar pe cealaltă numele lui? N-am vrut s-o las călcată cumva în picioare de vreun trecător.

Şi m-am grăbit s-o ridic, urmând astfel pilda împăratului ce m-am ridicat din ţărână pe mine, cel care de-abia dacă prcţuicsc cât o drahmă.

Răspunsul acesta atâta de mult îi plăcu împăratului încât porunci să i se mai dea patru mii de drahme pescarului, şi lc porunci crainicilor să strige prin toată împărăţia; „Niciodată să nu te laşi călăuzit de sfatul femeilor! Căci cel care se ia după ele săvârşeşte două greşeli, vrând să îndrepte o jumătate de greşeală!"

Sultanul Şahriar, după ce ascultă snoava, spuse:

Tare-mi place cum s-a purtat Chosru, precum şi neîncrederea lui în femei. Ele sunt pricina multor necazuri!

Ci Şeherezada, zâmbind a râde, şi începuse: