Încurcătura descurcată1

Se povesteşte că vizirul Giafar, primindu-l într-o noapte ca oaspete pe califul Harun Al-Raşid, nu precupeţi nimic spre a-l înveseli cât mai desfătător. Deodată, califul îi spuse:

Giafar, am auzit că ai cumpărat o roabă tare frumoasă, pe care şi eu o băgasem de seamă şi pe care vroiam s-o cumpăr pentru mine. Doresc, dar, să mi-o laşi mie, la ce preţ vei dori.

Giafar răspunse:

N-am de gând s-o vând, o, emire al drept-credincioşilor.

Califul spuse:

Atunci, dă-mi-o în dar.

Giafar răspunse:

N-am de gând aşa ceva, o, emire al drept-credincioşilor.

Atunci Al-Raşid încruntă din sprâncene şi strigă:

Jur de trei ori că mă despart de soţia mea Sett Zobeida, dacă nu vrei să-mi vinzi roaba ori să mi-o dăruieşti.

Giafar răspunse:

Jur de trei ori că mă despart pe dată de soţia mea, mama copiilor mei, dacă am să-ţi vând roaba sau am să ţi-o dăruiesc.

După ce amândoi făcură asemenea jurământ, deodată pricepură că se lăsaseră târâţi prea departe, orbiţi de aburii vinului, şi amândoi într-un gând se întrebară 1 La M. A. Salie: Povestea cu Abu-Yusuf.

Ce cale să folosească spre a ieşi din încurcătură. După câteva clipe de uluire şi de cugetare, Al-Raşid spuse:

N-avem altă cale de scăpare din împrejurarea aceasta încurcată, decât să ne slujim de luminile cadiului AbiYussuf cel atâta de priceput la pravilele despărţeniei.

Trimise numaidecât după el, iar Abi-Yussuf gândi: „Dacă trimite califul după mine în puterea nopţii, trebui să se Pi întâmplat belea marc în Islam." Şi ieşi degrabă din casă, încălecă pe catâr şi îi spuse robului care venea în urma lui:

Ia cu tine sacul cu grăunţe al catârului, care n-a isprăvit de mâncat, şi nu uita să i-l atârni la bot când o să ajungem acolo, ca să-şi sfârşească porţia.

Iar când intră în sala în care îl aşteptau califul şi Giafar, califul se ridică în cinstea lui şi îl pofti să se aşeze alături de el: hatâr pe care nu-l făcea nimănuia decât numai lui Abi-Yussuf. Pe urmă îi spuse:

— Te-am chemat pentru o încurcătură dintre cele mai încurcate.

Şi îi povesti întâmplarea. Atunci Abi-Yussuf zise:

Păi dezlegarea, o, emire al drcpt-crcdincioşilor, este cum nu se poate mai uşoară!

Se întoarse apoi către Giafar şi îi spuse:

N-ai decât să-i vinzi califului jumătate din roabă şi să-i dai în dar cealaltă jumătate!

Hotărârea aceasta îl bucură peste măsură pe calif, care nu mai contenea să sc minuneze de deplina-i iscusinţă: căci pe amândoi îi dezlega de jurământul (acut. Porunciră, aşadar, să vină numaidecât roaba, iar califul îi spuse:

Nu pot aştepta să treacă răstimpul hotărât de pravili pentru slobozenia ce mi-ar îngădui s-o iau pe roabă

        ! Abi-Yussuflacub a fost un cclcbru jurist arab care a murit în anul 828.

De la stăpânul ei dintâi. Aşa încât, o, Abi-Yussuf, trebuie să-mi mai afli şi mijlocul de a-mi da pe loc slobozenia.

Abi-Yussuf răspunse:

Lucru-i încă şi mai uşor. Porunceşte să vină aici un tânăr mameluc.

Numaidecât Al-Raşid porunci să vină mamclucul, iar Abi-Yussuf spuse:

Pentru ca această grabnică slobozenie să fie aşa cum scrie la lege, trebuie ca roaba să fie căsătorită după lege. Am să i-o dau, aşadar, de soţie acestui mameluc cârc, după ce i se va plăti răscumpărarea, are să se despărţească de ca, fară a o fi atins. Şi numai atunci, o, emire al dreptcredincioşilor, roaba arc să poată fi cadâna ta!

Apoi se întoarse către mameluc şi îi spuse:

O primeşti pe roaba aceasta ca soţie legiuită?

El răspunse:

O primesc!

Atunci cadiul îi spuse:

Eşti căsătorit. Acuma, ţine o mie de dinari pentru tine şi despărţeşte-te de ea.

Mamclucul răspunse:

De vreme ce sunt căsătorit cu ea după lege, ţin să rămân căsătorit, căci roaba îmi place.

Auzind răspunsul mamclucului, califul îşi încruntă sprâncenele a mânie şi îi spuse cadiului:

Pe fala strămoşilor mei! Dezlegarea ta are să te lege în ştreang.

Ci Abi-Yussuf spuse blajin:

Stăpânul nostru califul să n-aibă grijă de îndărătnicia acestui mameluc şi să aibă toată încredinţarea că dezlegământul este mai uşor ca oricând.

Pe urmă adăugă: îngăduie-mi numai, o, emire al drept-credincioşilor, să mă slujesc de mameluc ca şi cum ar fi robul meu.

Califul îi spuse: îţi îngăduiesc. Este robul tău şi se află în stăpânirea ta.

Atunci Abi-Yussuf se întoarse către fată şi îi spuse: îţi dăruiesc mamelucul acesta şi ţi-l dau ca rob cumpărat! Îl primeşti aşa?

Ea răspunse: îl primesc!

Atunci, căsătoria pe care a făcut-o cu tine este stricată chiar de el. Iar tu eşti dezlegată de el. Aşa spune legea căsătorici. Am judecat!

Auzind judecata aceasta, Al-Raşid, minunându-se peste poate, se ridică drept în picioarc şi strigă:

O, Abi-Yussuf, nu sc mai află altul ca tine în tot Islamul!

Şi porunci să i se aducă o tablă mare, plină cu aur, şi îl rugă s-o primească. Atunci cadiul îi mulţumi, dar nu ştia cum să ducă tot aurul acela. Deodată îşi aminti de sacul de grăunţe al catârului şi, ccrând să-i fie adus, vărsă în el tot aurul de pe tablă şi plecă.

Or, snoava accasta ne dovedeşte că ştiinţa legilor duce la cinstiri şi la bogăţii. Mila lui Allah fie, dar, asupra tuturor acestora!

Pe urmă Şeherezada spuse: