20 Batrânul și moartea

Un bătrîn oarecînd tăind lemne în pădure și puindu-și pe umeri o sarcină bună, merse astfel împovărat o cale lungă, până ce s-a ostenit și, nemaiputîndu-le duce, le lăsă jos chemînd moartea, care, venind numaidecât, îl întrebă de ce a chemat-o. Bătrînul, spăimîntat, zise :

— Ca să-mi ajuți a ridica această sarcină de lemne să o pun pe umeri.

Învățătură: Deși de multe ori omul petrece în cele mai mari nevoi și năcazuri, însă tot îi place mai bine a trăi decât a muri.