Un om bolnav ce zăcea foarte de mult și nu se mai însănătoșa, chemă un doctor să-l vindece. Doctorul zise :
— Cum iți este și ce te doare ?
Bolnavul : Iată, toate simțurile mă dor foarte râu.
Doctorul : Cum ți-a fost astă-noapte ?
Bolnavul : Am asudat tare.
Doctorul: Asta e bine ; dar într-al chip, cum îți mai este boala ?
Bolnavul: Uneori răcesc foarte tare.
Doctorul: Ţi-e slobodă ieșirea afară ?
Bolnavul: Mă umflu.
Doctorul: Asta încă nu-i rău.
Într-acestea veni și un prietin al bolnavului, care-i zise :
— Prietine, ți-e mai bine ?
Iar bolnavul îi răspunse :
— Frate, despre binele ce zice doctorul că-mi este, să mă ferească Dumnezeu, căci eu simt că-s aproape să pier.
Învățătură : Pe cel ce te laudă și te îmbunează și, măcar de-ar fi și rele faptele tale, el tot zice că-s bune, pe acela pururea să-l urăști și la gura lui să nu te uiți nicidecum.