36 Grădinarul și măgarul

Un gradinar avea un măgar cu care lucra tot ce vroia și ce trebuia, dar ostenindu-l prea mult și hrănindu-l prea puțin, măgarul se ruga lui Dumnezeu să-l scoată de la grădinar și să-l dea la alt stăpîn mai bun. Într-aceea ruga lui fu ascultată, căci curînd grădinarul îl vîndu unui olar care în toate zilele îl încărca cu lut, cu oale, cu cărămidă, pe care le ducea pe unda i se cerea.

Măgarul iarăși se ruga lui Dumnezeu să-l schimbe și de la olar ; și acesta îl vîndu unui pielar (dubălar sau argăsitor de piei). Iar săracul măgar văzînd că merge din rău în mai rău, căci tot cu mai grele sarcini îl împovărau, iar stăpînii cei noi tot mai puțin îngrijeau de nutrețul lui, zise lăcrămând :

— Oh ! vai mie, becisnicul, căci mai bine aș fi stat la stăpînul meu cel dintâi, că pe acesta cum îl văd iar argăsind piei, fără zăbavă va argăsi-o și pe a mea.

Învățătură : Așa pătimesc și țăranii și oamenii cei de rînd cu stăpînii lor, că le pare bine cînd se schimbă domnii și dregătorii lor; iar dacă dau peste alții mai răi, atunci doresc iarăși pe cel dintâi.