GRĂDINARUL ȘI ȘARPELE

Dinaintea ușii colibei unui grădinar își făcuse un șarpe cuibul și odată mușcă pe un copil al grădinarului de muri copilul. Părinților le păru foarte rău de aceasta și se gîndeau acuma cum ar putea face ca să ucidă pe șarpe. Deci luă grădinarul un topor și pîndea pe șarpe să-l omoare și cum îl văzu ieșind din cuib, îndată dete cu toporul într-însul, dar nu-l putu nimeri, ci lovi într-o piatră din care I sări o bucățică, iar șarpele scăpă în gaura lui. După [ cîteva zile grădinarul socoti mai bine să se împace cu șarpele și se duse în casă, de unde luă pine și I sare și apoi îl chemă să iasă afară ca să facă pace amîndoi, iar șarpele îi zise :

— De acum înainte între noi pace și credință nu va mai fi, cită vreme eu voi vedea piatra însemnată, iar tu mprmîntul copilului tău.

Învățătură: Așa se păzește omul cel înțelept de dușmanul său, mai vîrtos de-i va fi făcut vreun rău.