Leul îmbătrînise și nu mai putea umbla după vînat. Gîndindu-se el ce să facă ca să capete ceva de mîncare, intră într-o peșteră și se făcu că e bolnav. Acolo veneau toate dobitoacele să-l vadă ; iar el prindea cîte una și o mînca. Vulpea, fiind mai șireată și cunoscâd vicleșugul leului, n-avu ce să facă și veni și ea, ca la un împărat ca să-l vadă, dar se opri afară din peșteră și întrebă pe leu :
— Doamne, ce mai faci ?
Leul îi spuse, că-i este foarte rău, apoi îi zise :
— Dar de ce nu vii și tu în peșteră, de ce stai afară ?
Vulpea-i răspunse :
— Eu nu voi intra, căci văd urme multe intrate acolo, dar ieșite nu văd nici una.
Învățătură: Oamenii cei înțelepți cunosc pe semne lucrurile cele de pieire și fug unde pot ca să scape de moarte.